Marea nu este a lui Lucian!

     O mare schimbată

 

      Anul acesta, am găsit marea la Mamaia, schimbată. Au mărit plajele și ...au micșorat marea. O fi vreun raționament pentru asta, nu zic nu. Însă  turiștii au fost neplăcut impresionați. 

    În seara în care am ajuns, am făcut o plimbare pe maul mării și am găsit-o agitată,  parcă voia să alunge cu valurile sale nervoase, oamenii. Ce m-a mirat foarte tare a fost faptul că geamandurile erau lângă mal. Mi s-a părut ciudat, dar abia a doua zi aveam să înțeleg de ce.

     Pentru că au lărgit plajele micșorând marea, porțiunea de apă mică în care se jucau copiii și se bucurau cei care nu știu să înoate, a fost eliminată. Așa că acum intri în mare abrupt, într-o apă adâncă . Dacă marea este agitată, riști să te îneci chiar la mal. 

Cât costă un șezlong?!

   Însă, în această scurtă postare vreau să relatez o mică pastilă culeasă în cele câteva zile pe care le-am petrecut la mare. Legal, șezlongurile trebuiau să fie foarte departe de țărm. Nu știu de ce ( în zona aceea era gol. Niciun turist nu voia să fie atât de departe de mare, vreo 200 metri). Doar câțiva îndrăzneți și-au permis, cu riscul amenzilor, să ofere șezlonguri aproape de apă. Era foarte greu să găsești așa ceva  dacă nu te trezeai la 5 dimineața să ocupi unul. În prima zi, văzând că e foarte greu să găsești un șezlong, m-am îndreptat spre un loc în care lumea nu se prea înghesuia. Era chiar pe malul mării.  Am aflat de ce, în momentul în care am întrebat cât costă un șezlong. Mi s-a răspuns că 200 lei. Am zis că nu am înțeles bine și am mai întrebat o dată. Același răspuns. Ce-i drept, erau șezlonguri speciale, aș zice de lux. Norocul a făcut să găsesc exact lângă acest loc un șezlong cu un preț de zece ori mai mic, cu umbrelă cu tot. Îmi convenea...

Ce caută doamna asta pe aici?

    

   Și fiindcă în locul în care mă instalasem nu aveam unde să înot, căci oamenii stăteau ciorchine în apă, ca un zid, mi-am încercat calitățile de înotător ( nu știu bine să înot, dar în zone mai safe, mă descurc) în zona plajei exclusiviste. Zona aia era cam liberă, erau câteva persoane care își permiseseră să ia șezlong la 200 lei. Îmi plăcea. O vreme m-am bucurat să înot în acea zonă, până într-o zi când o fetiță de vreo șapte anișori o întreabă pe mama ei:

- Mami, mami, ce caută doamna asta pe aici? Nu este plaja lui Lucian?!

     Recunosc, m-a cam întristat întrebarea copilului și m-am gândit : nu știu cine este Lucian ăsta. O fi cumpărat el o bucată de plajă, dar nu și marea. Sau da? Dar dacă mă gândesc la câte aberații se întâmplă pe lumea asta, nu m-aș mira să se poată cumpăra marea...Auzind cuvintele fetei, un bărbat mai în vârstă, din aceeași clasă socială, o temperează spunându-i că marea nu este a lui Lucian și că nu este frumos să vorbească așa. Apoi fata strigă mirată: 

- Mami, mami, doamna asta știe să înoate! 

 

Georgeta Istrate