Dialoguri despre suflet

 

 

Axya : 

Am avut o revelație în ceea ce privește sufletul... Ce poți să-mi spui despre suflet?

Giaxya :

      Sufletul... Nu m-am gândit. Știu doar definiția din dicționar. Însă,  recunosc , mi-au trecut des gânduri pasagere pe această temă. Însă nu am nimic limpede la momentul acesta. Acum, că mi-ai trezit curiozitatea, abia aștept să-mi povestești despre revelația pe care ai avut-o.

Subiectul mă preocupă și pe mine. Știu că fiecare persoană în funcție de nivelul de evoluție pe care se află, percepe diferit însă tot mă interesează. Ascult...

Axya :

      Noi, trăitorii pe această planetă, suntem supuși unor sentimente amestecate. Ei bine, eu, de-a lungul vieții, am avut parte de foarte multă suferință. Această suferință mi-a provocat sentimente nu tocmai plăcute. Au fost ca o otravă pentru suflet. Știi, noi spunem că suntem persoane bune, că intențiile noastre sunt nobile însă cu toate aceste gânduri, sufletul ne este întunecat. Cine este mai rău? Omul sau situația care-ți provoacă suferință? Ce rol au  sentimentele noastre ca răspuns la aceste provocări?

Giaxya:

        Exact. Cum percepem stimulii exteriori? Cum ne afectează existența? Cât de valabile sunt faptele noastre pentru suflet? Am auzit multe persoane spunând: eu sunt un om bun, uite cât bine am făcut! Apoi începe să înșire faptele pe care le crede bune. Unele sunt făcute de ochii lumii, oare cât contează aceste fapte bune în economia sufletului? 

Sau care fapte contează? Cum știm cum stăm ? 

     Am citit că tot ceea ce contează pentru lumea spirituală se măsoară în vibrații. Am probat asta. Un om simte aversiunea ta față de el chiar dacă îi spui cuvinte frumoase. Corpurile comunică și prin vibrații.

Cu ani în urmă l-am rugat pe Dumnezeu să-mi permită a-mi vedea sufletul. Nu am primit niciun răspuns. Sau poate a venit de mii de ori însă probabil, nu am fost pe lungimea de undă potrivită.

       Iar acum, am senzația că îmi văd sufletul. O întindere mare de pustiu, răni supurânde care ies din pământ, plante uscate, cer cenușiu și o stare depresivă. Doamne, nu sunt deloc flori, nu e deloc verdeață, nu este soare, nu este nicio apă curgătoare. Sufletul meu este un deșert? Și cum rămâne cu faptele mele pe care le credeam bune? Cum rămâne cu bunătatea de care credeam că sunt în stare? Astea de ce nu s-au transformat în izvoare, în iarbă și flori?

 - Tot ce contează este iubirea pe care ai generat-o de-a lungul timpului, mi-a spus vocea interioară. Iubirea adevărată, sinceră, curată. Dacă sufletul tău arată așa, iubirea pe care ai pus-o în faptele tale a fost prea puțină sau nu a fost curată, adică ai avut un interes ascuns. Acest fel de iubire nu se contorizează în economia sufletului ca fapte aducătoare de viață...
 

- Mai pot schimba ceva? Cum? 

      - Sigur că mai poți schimba ceva, ba chiar ai putea să-ți înflorești în așa măsură sufletul, încât simpla ta prezență să fie suficientă a declanșa bucuria în cei din jurul tău. Fă totul din iubire, cu iubire, pentru iubire. Dacă faci asta, gunoiul pe care l-ai văzut în sufletul tău va fi solul pe care vor crește trandafiri;deșertul care te-a înspăimântat atât de tare va fi albia unui râu iar cenușiul și tristețea care-ți întunecau sufletul până acum, vor fi cerul pe care va străluci soarele și vor cânta stelele. Viața pe pământ îți poate deveni rai sau iad, ea este ca un material din care poți modela tot ce vrei. Experimentează!!!

Giaxya :

-Impresionant! O temă de gândire majoră...