Am
citit de curând cartea EUROSTUDII Vol. I. Incursiuni în vârstele
Europei, apărută la Editura Universităţii din Bucureşti. Am fost plăcut
impresionată. De aceea am hotărât să scriu câteva cuvinte despre fiecare
lucrare şi să dau două-trei citate care să ilustreze, pe scurt, tema
abordată de fiecare autor în parte.
Volumul este alcătuit dintr-o serie de
comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile Eurostudii ale Facultăţii de
Litere a Universităţii din Bucureşti. Coordonatorii sunt Simona Drăgan şi
Constantin Emil Bucur.
Autor:
Marius Ghiță
Universitatea
din București
Tema:
EMULAȚIA FRANCO-PROVENSALĂ CA FACTOR STIMULATOR ÎN APARIȚIA RENAȘTERII.
ECOURILE DANTEȘTI
ARTICOLUL
semnat de Marius Ghiță este cuprins între paginile 47 - 59 din volumul
:”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”
Rolul jucat de artiștii ambulanți provensali în
Renaștere
Poeții ambulanți sunt considerați, pe bună
dreptate, părinții poeziei europene. Autorul punctează tema bazându-se, în
principal, pe opera lui Dante, pe care acești trubaduri și poeți l-au inspirat.
Poate că Dante nu ar mai fi fost Dante fără „ajutorul” acestor artişti ambulnţi
:" lucrarea va încerca să arate că
la fel de greu ar trebui să fie și a-l închipui pe Dante fără influența
poeților provensali " (pagina 47)
Tema
aleasă de Marius Ghiță este una extrem de frumoasă, fascinantă chiar. Ea atinge, cu siguranță, corzile sensibile ale
inimilor cititorilor.
Autorul abordează contribuția Franței în
apariția renașterii europene, la sfârșit de Ev Mediu. El afirmă și aduce argumente în sprijinul ideii că Franța a avut o influență majoră asupra
orașelor stat italiene, în sânul cărora, după secole, cultura antică a înflorit.
Așadar, cultura franceză răspândită de
trubadurii și jonglerii francezi reprezintă cerul pe care se ivesc zorii
renașterii.
Acești artiști ambulanți au avut rol de semănători.
Ei au aruncat primele semințe artistice
pe străzile orașelor, făcând inimile să bată mai tare, ochii să plângă sau să
râdă și sufletele să vibreze la gândul unei iubiri ca-n povești. În entuziasmul lor, au creat energii creatoare de
tradiții în sudul Franței. Evident, tot ei au răspândit cultura franceză în Italia.
Centrul Renașterii
"În mare, Renașterea a însemnat o
întoarcere către antichitate și valorile sale (mai ales în artă), o epocă în
care Italia dobândește un loc de frunte, fiind considerată centrul Renașterii,
la fel cum Imperiul Roman se considerase cândva centrul lumii (...). În linii
mari, conform tradițiilor istoriografice (inevitabil simplificatoare), Renașterea
începe cu Giotto di Bondone (cca 1266-1337) în pictură, cu Donato di Betto
Bardi, zis Donatello (cca 1386-1466) în sculptură, cu Dante Alighieri (cca
1265-1321) în literatură și cu Filipo Bruneleschi (1377-1446) în arhitectură.
Iar ceea ce au în comun toți acești mari artiști este, dincolo de calitatea
excepțională a operelor lor, orașul în care s-au născut, Florența "(pag.
48)
Continuități ale liricii trubadurești - o sumă de
tradiții
"Dar ceea ce semnala Walter
Pater, este că mișcarea culturală despre care vorbim și pe care o numim
Renaștere, nu reprezintă meritul unei singure națiuni, ci ea se naşte mai
degrabă dintr-o sumă de tradiții care găsesc un teren fertil pe pământul
italian. Ulterior, Renașterea va edifica un tip de cultură tot mai distinctă
completată prin contribuțiile non-italiene. Este Interesant de privit urmând
logica lui Walter Pater, că în acest puzzle, Franța a contribuit cu multe
piese, influența ei fiind foarte importantă "(pag. 48)
Poezia de dragoste
"O artă pe care francezii medievali au
cultivat-o, în mod special cei din sudul Franței, a fost poezia de dragoste
(curtenească), . Această poezie era scrisă de trubaduri (it. trovatore), care
erau în mare parte seniori, de ranguri mai mici sau mai mari, dar și cavaleri
sau chiar clerici, aparținând prin urmare putinelor categorii sociale care își
permiteau preocupări pur intelectuale, diferite de ocupațiile și posibilitățile
populației sărace, majoritară în Evul Mediu "(pagina 49)
Influența poeților provensali asupra poeziei italiene
"Trubadurii și jonglerii mergeau în Italia în
căutarea unui trai mai bun pe la curțile nobililor, iar curți din nordul
Italiei precum Monferrato sau Malaspina au devenit faimoase pentru
ospitalitatea lor față de poeții provensali (...) Prezența acestor
străini destul de influenți pe teritoriul italian a condus la un fenomen
relativ previzibil, întrucât se presupune că datorită lor, poeții italieni ai
vremii au început să scrie și ei poezii în provensală, într-o încercare disperată
de a-și recăpăta faima răpită pe nedrept de provensali. În operele lor,
trubadurii făceau deja trimitere la clasicii latini, în special la
autoritatea poetului latin Ovidiu (care, în acord cu tema liricii lor, scrisese
o Ars Amandi - Arta de a iubi). Adesea invocat în cântecele lor, s-a putut
vorbi ulterior, datorită acestei dese referințe, despre o Renaștere din secolul
al XII - lea : poeți, învățați, poeți savanți, trubadurii noștri participă
firesc la renașterea clasică a secolului lor"(paginile 50 - 51)
Opera lui Dante
"În
ceea ce îl privește pe marele poet florentin, el însuși reprezentant de seamă
al dulcelui stil nou și precursor al Renașterii, influențele franceze din
literatura lui Dante sunt foarte vizibile la un studiu mai aprofundat al
operei. Dante ar fi scris, de exemplu, și mai puțin cunoscuta “Il Detto d'Amore”,
o operă care i-a fost atribută mai târziu și în care face un rezumat al
convențiilor iubirii curtenești, fapt ce indică o clară influență a poeziei
provensale"(pagina54).
"Una din caracteristicile trubadurilor
provensali, regasită și la Dante, este de a scrie în limba maternă, ca și
prezența a ceea ce am numit , deși la Dante ea apare într-o formă mult mai
ermetică" (pagina 55)
" Un om între două lumi, Dante este anacronic în
acest aspect în raport cu epoca în curs de transformare din care face parte.
Biserica blama dragostea curtenească și, prin ea, idolatria pentru femeie, cu
excepția cultului pentru Fecioara Maria (care, sublimat, este facilitat, după
unii autori, tot de poezia provensală). Femeia era suspectată că ar lucra cu
diavolul, cu scopul de a duce mai departe păcatul strămoșesc al Evei. Însă prin
idolatrizarea Beatricei, Dante se opune radical acestei concepții teologice
care accepta dragostea "doar în căsătorie și având în vedere copiii"
(...)O altă caracteristică a trubadurilor provensali pe care o întâlnim în
opera lui Dante este concepția referitoare la faptul că numele iubitei trebuie
să rămână secret. Raționamentul acestei decizii ținea de dorința de a nu o
pierde :divinizand-o în poezii, ea ar fi putut trezi și interesul altor
bărbați, cărora nu le fusese cunoscută până atunci "(pagina 56).
"
Secolele XII-XIII italiene au fost marcate de influența franceză, și chiar a
fost o vreme în care femeile florentine erau părăsite în așternut pentru dulcea
Franță. Într-o evocare a Florenței patriarhale (anterioare dezvoltării ce avea
să conducă galopant la modernizarea survenită în Renaștere), Dante a pus în
gura unui personaj din Paradisul aceste versuri nostalgice despre vechile soții
florentine " (pagina 58)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu