vineri, 30 martie 2018

Sfântul Mina


   


  Timpul nu există!

    Auzisem că printre cele mai vizitate biserici din Bucureşti ar fi biserica Sfântul Mina. Că sfântul  o ocroteşte şi că o parte din moaştele sale se află aici, de unde, în taină, îi ajută pe cei care vin la el ca la o ultimă soluţie.Se spune că niciodată Sfântul nu ar fi dezamăgit pe cineva. Ca un ostaş al Domnului, nu suportă nedreptatea , şi dacă o inimă curată apelează la el , cu siguranţă va primi răspuns. Atunci intervine şi repară răul care s-a comis, făcând dreptate celui care îi cere ajutorul şi mustrând pe făptuitor. Mărturie la binefacerile sale stau sutele de inele,verighete,coliere, brăţări înşirate pe lanţuri de aur, sub sticla icoanei Sfântului Mina.Toate acestea sunt daruri de mulţumire şi recunoştinţă de la oamenii  pe care sfântul i-a ajutat.Timpul pentru Sfântul Mina nu există. Numai o veşnicie pusă în slujba binelui.El a trăit în secolul al lll-lea şi  viaţa lui pământească a fost foarte scurtă însă deosebit de pilduitoare.

 Vremuri în fierbere

        Sfântul Mina este de origine egipteană,  născut  în ţinutul Cotuanului, aproape de Alexandria. Şi fiindcă provine dintr-o familie săracă , a-şi câştiga  existenţa devine obligatoriu. Se înrolează în armata imperială  devenind astfel  legionar  sub conducerea tribunului roman Fermilian .
    Vorbim despre perioada domniei împăraţilor Maximilian şi Diocleţian ,când religiile păgâne  propovăduiesc închinarea la idoli  şi nu permit vreo  abatere de la aceste reguli. Există însă  nişte oameni  care îndrăznesc să sfideze tradiţiile idoleşti . Ei se numesc creştini şi se închină acelui Dumnezeu care învaţă iubirea  de  aproape şi oferă în dar mântuirea.Tocmai de acest lucru are nevoie poporul. Istoria se repetă , ca atunci când a fost răstignit Iisus. Aceşti creştini, inofensivi  pentru omul  de rând, sunt  consideraţi  periculoşi  pentru elita păgână a vremii ,care nu vrea să piardă susţinerea poporului. Asta ar însemna demascarea lor şi a idolilor fără viaţă  cărora li se închină. Vremurile sunt în fierbere .Cine îndrăzneşte să-şi mărturisească apartenenţa creştină, plăteşte cu viaţa.Torturile şi execuţiile care au loc zilnic în  văzul tuturor au menirea să-i înspăimânte  ca să  nu mai îndraznească a-şi schimba credinţa.
     În acest infern  în care măcelul devine normal ca  şi aerul pe care-l respiri , în care viaţa unui om nu valorează nici cât o ceapă degerată, sufletul tânărului ostaş Mina simte dezgust şi deşertăciune.Un gol care strigă dinlăuntrul lui şi se întâlneşte cu vorbele unor preoţi care , culmea, în acest infern vorbesc despre existenţa raiului şi a unui mântuitor “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi  smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”Matei, cap11, vers28-29). Dintr-o dată simte adevărul şi forţa acelor cuvinte. Este tocmai ce i s-ar potrivi…

Hotărârea

        Nu mai vrea  să fie actor pe o scenă dramatică , nu mai vrea să fie răspunzător de vieţile atâtor oameni nevinovaţi!  Ar vrea puţină pace şi iubire, ar vrea iertare , şi înloc de spectacole de groază reale, puţină siguranţă şi bunavoinţă.Aşa că se hotărăşte: cere botezul ,după care  merge la Fermilian (tribunul roman în slujba căruia se află şi care  are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi),  căruia îi mărturiseşte că nu mai poate face parte din armata imperială pentru că este creştin. Unii ar spune că este o dovadă de inconştienţă să mergi chiar la cel care conduce execuţiile şi  să-i spui că eşti creştin, mai ales că acesta este motivul pentru care oamenii sunt torturaţi şi ucişi. Dar nu, Fermilian este un om corect.Tocmai curajul nemăsurat al tânărului   Mina îl determină să-l elibereze din funcţie şi îl sfătuieşte să părăsească Alexandria şi ţinutul Cotuanului ca să nu ajungă pe lista neagră a execuţiilor. Şi Mina pleacă în deşert…

Ce cauţi între cer şi pământ?

    Înainte să plece în pustiul  Sinaiului, Sfântul primeşte de la un preot creştin un manuscris ce cuprinde fragmente din evanghelii. Drumul iniţierii în  aprofundarea  învăţăturilor creştine se deschide ca o fereastră luminoasă .Credinţa lui creşte asemeni unui arbore uriaş ce atinge cerul. Atât de mult încât minunile devin  ceva normal Atâta dor are  după Dumnezeu, încât simte o bucurie imensă să le spună şi celorlalţi despre  marea şansă , marea salvare pe care Iisus o oferă omenirii. Vorbeşte cu oamenii despre Dumnezeu ,dar şi cu păsările  pentru că ajunge să înţeleagă limbajul acestora. Mai mult, mângâie şerpii veninoşi fără teamă de moarte şi îmblânzeşte animalele sălbatice numai cu privirea. Floarea revine la viaţă la atingerea lui pentru că  el deja are  credinţa şi curăţia unui copil . Este o fericire pe care nu o cunosc toţi oamenii şi despre care ceilalţi cred că este nebunie. Petrece câţiva ani în pustiu. Dar, într-o zi, o întâlnire îi schimbă viaţa. Sfântul Macarie Egipteanul  care trăieşte într-o peşteră a  Sinaiului! Acesta  îi recunoaşte lumina interioară dar şi destinul ce îl aşteaptă .”Ce cauţi între cer şi pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulţimii , ca să ia aminte toţi la vorbă şi fapta ta .Ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”

Un zâmbet enervant

          Se pare că trebuie să se întoarcă pe scena vieţii, dar nu în culise cum o făcuse în anii petrecuţi în pustie, ci ca erou principal al unei drame care  fără el nu poate avea loc. Se întoarce exact în ziua când păgânii oferă o mare  serbare în cinstea dumnezeilor de aur şi de lemn pe care-i venerează. Caută un loc mai înalt de unde poate fi văzut  şi  rosteşte cu glas tare :”venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătându-m-am celor ce nu întrebau de mine”.
        Surpriza este imensă. Toată lumea este uluită de curajul său, iar Piros, mai marele ţinutului, vrea să ştie cine este. Răspunsul răsună clar şi concis în urechile auditoriului:”Eu sunt robul lui Iisus Hristos, care împărăţeşte în cer şi pe pământ!” Şi  nu se opreşte aici.El continuă să-şi  mărturisească credinţa dar  nu uită să critice închinarea la idoli, masacrele şi torturile la care sunt supuşi creştinii. Să fii singur împotriva tuturor nu este un lucru simplu. Curajul este supraomenesc şi intervenţia sa este culmea îndrăznelii.Pentru că Piros ,enervat  de această îndrazneală incredibilă ,ordonă să fie biciuit pâna-şi va lepăda credinţa. Mina suportă cu zâmbetul pe buze iar Piros spumegă de furie. “Să fie spânzurat pe cruce si torturat”, ordonă el. Lumea priveşte ca la spectacol.Toţi se întreabă :până când va suporta îndrăzneţul  şi cum se va termina totul?  Piros urlă de mânie pentru că zâmbetul  sfântului îl aduce în pragul nebuniei.”Să-i fie frecate rănile sângerânde cu câlţi înmuiaţi în oţet!”
        Dar nu, Sfântul Mina merge până la capăt. Este târât de o cămilă, lovit de  bice cu vârfuri de plumb  şi chiar dacă fărâme de carne  sunt smulse din trupul său , împrăştiindu-se pe pământ, el zâmbeşte şi găseşte puterea să strige” Dacă aţi fi cunoscut voi pe adevăratul împărat, nu aţi fi hulit pe Cel mărturisit de mine.” Exasperat de rezistenţa sfântului, Piros porunceşte să-i fie tăiate mâinile şi picioarele. Soldaţii aprind un rug în care aruncă trupul sfântului încă viu , împreună cu mâinile şi picioarele tăiate. Credincioşii  strâng ,la final, ce mai rămâne din trupul ars şi părţile recuperate le depun, peste un timp, la biserica ce avea să se construiască în cinstea lui.   
       
Recolta

       Fusese o zi cumplită, o zi de neuitat , o zi în care, aparent , răul se declarase învingător.Soarele apusese îngrozit  de atrocităţile pe care le  văzuse. Şi, la adăpostul nopţii, creştinii  îndureraţi din acea aşezare culeg părticelele din trupul chinuit al sfântului.
          A doua zi totul se schimbă.Garda Pretoriană se răscoală împotriva împăraţilor Diocleţian şi Maxililian ucigându-i.  După moartea Sfântului Mina, aproape tot ţinutul Cotuanului şi cetatea Alexandriei s-au creştinat căci masacrul suferit eroic de acel tânăr a aprins în sufletele lor dorinţa de a crede într-un Dumnezeu  viu şi adevărat. Ceea ce părea o înfrângere , era de fapt o victorie.Pentru că  moartea sa adusese o recoltă bogată: mii de oameni care au venit la Hristos.De altfel, pe icoana sfântului aflată în Marea  Catedrală Ortodoxă din Alexandria, sunt scrise cuvintele” Viaţa mea te ucide pe tine, căci moartea ta mă înviază pe mine”.Printre minunile săvârşite de sfântul Mina se află; învierea unui creştin ucis pentru bani,  vindecarea  unui şchiop ,a unei femei mute şi lista poate continua pentru că nimeni nu-l poate împiedica pe acest sfânt să răspundă unei rugăminţi din inimă. El a fost, este şi va fi un ostaş.Dar unul în armata lui Dumnezeu!

   Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu