marți, 28 noiembrie 2017

Mass media în timp de stabilitate şi pace

       Mulţi cercetători consideră televiziunea principalul sintetizator şi interpret al ideologiei dominante, influenţând modul cum oamenii descifrează mesajele.
 George Gerbner şi Larry Gross opinează că  că televiziunea serveşte în primul rând la extinderea şi menţinerea convingerilor, concepţiilor şi comportamentelor convenţionale, decât la ameninţarea sau slăbirea lor. Astfel, principala ei funcţie este „de a răspândi şi a stabiliza configuraţiile sociale”.
     În anul 1947, în S.U.A., a luat fiinţă  Comisia Libertăţii Presei (Commission on Freedom of Press) cu un raport ce a generat „Teoria responsabilităţii sociale a presei” – teorie ce a impulsionat definirea funcţiilor mediatice. 
    Commission on Freedom of Press a precizat 5 criterii standard de evaluare a corectitudinii şi performanţelor demersului jurnalistic şi ale instituţiilor mediatice:

1 -  relatarea veridică, inteligentă şi coerentă a evenimentelor curente, relatare căreia i se conferă o semnificaţie;
2 -  media constituie un forum pentru comentarii şi discuţii critice;
3 -  presa trebuie să reflecte proporţional diversele grupuri care formează societatea în ansamblu;
           4 - prezentarea cerinţelor şi valorilor pe care le are societatea şi explicitarea acestora;
          5- presa trebuie să asigure accesul deplin la informaţiile curente.

Principalele funcţii mediatice:

- de informare (răspândirea informaţiei)
- de interpretare (comentarea faptelor)
- de exprimare (expresivă)
- funcţia critică.

     În momentul de faţă  există aproape unanimitate printre analiştii  fenomenelor mediatice în a susţine că mass-media are funcţia de a întări şi confirma regulile societăţilor în care se manifestă.
 J. Lull afirmă : „consensul social poate fi un mijloc mai eficient de control decât coerciţia sau forţa”, în sensul că mass-media pot fi instrumentele, de cele mai multe ori extrem de subtile, de susţinere a ideologiei dominante într-o societate şi de impunere a hegemoniei unui grup social asupra altor grupuri.
   Aşadar,  se impune o schimbare de perspectivă prin care să se instituie  interdependenţa  presei cu ceilalţi doi actori,  publicul şi autoritatea.
Există o relaţie reciprocă  între mass-media şi audienţa sa. Relaţiile de interdependenţă pe care presa le susţine cu instituţiile sociale, politice, culturale ori economice generează enorme energii de înţelegere, redefinire a unui întreg cadru general.
   În unele formulări, mass-media sunt considerate sisteme de conectare a indivizilor cu câmpul social, dar şi elemente ale acestui câmp. Cu alte cuvinte,  indivizii sau subgrupurile sociale se conectează prin mass-media (şi) la mass-media.
  Cum şi de ce folosesc oamenii media? – receptorul (pasiv) devine utilizator al conţinutului comunicării, îşi modifică  identitatea.
  Încă din anii 40 au fost sesizate rolul activ şi comportamentul selectiv al publicului faţă de mass-media. Cercetătorul american Paul Lazarsfeld s-a preocupat de impactul radioului şi al presei scrise asupra comportamentului electoral şi al celui de cumpărare a unor produse.

    Între anii  1948 şi 1950, Harold D. Laswell , R. K. Merton şi P. Lazarsfeld au enunţat primele definiţii ale funcţiilor mass-media :

*funcţia de supraveghere a mediului : culegerea şi difuzarea informaţiilor;
*funcţia de corelare a diferitelor părţi ale societăţii (interpretarea informaţiei);
*funcţia de transmitere culturală de la o generaţie la alta.

     Malcom Willey găseşte că presa îndeplineşte 5 funcţii principale : obţinerea de informaţii, de noutăţi; analiza şi explicarea evenimentelor; oferirea unui cadru general de referinţă pentru cunoaştere; divertisment; obţinerea cunoştinţelor cu caracter enciclopedic.

Comisia UNESCO de studiere a comunicării contemporane alcătuieşte, în 1978, Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă, în urma căruia sunt definite 5 funcţii ale mass-mediei exercitată la nivel individual, social şi internaţional :
1.   de informare – este o funcţie a procesului democractic;
2.   de persuasiune, motivaţie şi interpretare – vizează  dezvoltarea economică şi socială;
3.    de educaţie şi de transmitere a moştenirii sociale şi culturale – exercitată în vederea finalităţii informării şi educaţiei;
4.    de socializare – este solidară cu democratizarea vieţii publice;
5.    de divertisment – legată de îmbunătăţirea calităţii vieţii.

    Mai pot fi enumerate şi  alte  funcţii ale presei : de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoştinţelor, de depozitare a acutalităţii, de ghid al actualităţii, de recreere, de purificare, de socializare (oferă material pentru discuţiile interumane), de identitate, de mitologizare (creează modele simbolice), de compensare (oferă experienţe afective).
Melvin L. De Fleur aminteşte câteva importante funcţii ale presei : de construire a semnificaţiilor, de stabilire a ordinii de zi şi de modelare a limbii. Problema funcţiilor este una dintre cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa mass-media.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu