te provoc, te
sfidez, te urăsc.
te gonesc, te
aștept, te iubesc.
îmi vine să râd
de tot și de toate,
căci, culmea, nu-mi
mai e frică de moarte !
plângi, neagro,
smulge-ți părul din cap,
în răsărit și
apus îți râd neputința,
ia-mă de vrei,
căci e straniu,
de tine nu-mi
pasă, ucide-mi dorința!
poți! dar nu vrei
să mă iei surâzândă,
aștepți să-ți mai
cer o secundă,
o clipă de
viață, o clipă de zi,
să-mi spui că nu
poți și nu vrei a voi...
în față îți
râd, moarte hidoasă,
obraznică-ți par
și poate te doare,
de frică să-ți
știu vrei, flămândo,
dar teama de tine
în neguri dispare.
ba chiar
câteodată te-aștept să apari
pe aripa-ți
neagră să mă duci în abis,
te iubesc
câteodată, te chem, te implor
vezi moarte urâtă
că viața-i un vis?
of, moarte acrită, neagră și rea
de tine eu
râd, te sfidez, te provoc
până ce
răbdarea-ți s-o termina
și va opri acest
nedrept joc!
Georgeta
