joi, 15 august 2013

Nunta, a șasea taină a bisericii



  

     

     Biblia spune că,  după ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu s-a gândit că omul nu trebuie să fie singur. Astfel,  a făcut-o  pe Eva din coasta bărbatului,  femeia care va sta alături de el la bine şi la rău. Prin urmare,  căsătoria este sfinţirea uniunii bărbatului cu femeia în vederea trăirii unei vieţi  comune. Scopul căsătoriei este naşterea de copii, ferirea de păcate, dar şi susţinerea reciprocă în toate situaţiile pe tot parcursul vieţii  “până  ce moartea ne va despărţi”

“Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii ”

       “Cunună-se  robul lui Dumnezeu X cu roaba lui Dumnezeu Y , în numele Tatălui, Al Fiului şi-al Sfântului Duh.Amin”.  Vi se par cunoscute aceste cuvinte? Sigur ca da. De câte ori nu aţi  avut emoţii   participând la o cununie? Dar câţi dintre noi ştim că nunta este o taină  dorită şi binecuvântată de Dumnezeu încă de la prima pereche de oameni?  
    Înainte de căsătorie preotul face slujba logodnei în faţa unei mese pe care se află Sfânta Evanghelie, cununiile, Sfânta Cruce, sfeşnice cu lumânări şi inelele de logodnă. Atât la logodnă cât şi la cununie, tinerii sunt însoţiţi de naşi,  de asemeni  creştini ortodocşi,  care devin astfel părinţii lor spirituali. Aceştia trebuie să  să aibă o viaţă exemplară fiind astfel capabili să sprijine şi să-i sfătuiască pe finii  lor nou căsătoriţi.  În timpul ceremoniei, naşii  ţin mâna pe cununii (coroane care simbolizează cinstea şi răsplata care se aduce curăţiei fecioriei celor doi prin încoronarea ca împăraţi) atunci când sunt puse şi luate de pe capul mirilor. De asemenea, în timpul slujbei păstrează lumânările aprinse , simbol  al  luminii darului de sus .”Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”…
    După ce preotul vorbește despre minunea transformării apei în vin înfaptuită de Iisus la nunta din Cana Galileii, binecuvântează vinul şi pâinea din care dă mirilor să guste. Apoi, se face înconjurul mesei de trei ori în semn de bucurie.
         Căsătoria trebuie să fie un consimţământ liber din partea amândurora, bazat pe iubire, compatibilitate, înţelegere şi respect reciproc. Este un drum lung şi adesea destul de greu. Susţinerea şi binecuvântarea din partea părinţilor face parte din regulile de bază ale căsătoriei. Ea se oficiază numai în biserică de către preot sau episcop care,  prin rugăciune şi intermedierea Duhului Sfânt, revarsă asupra mirelui şi a miresei harul de binecuvântare a voinţei şi dorinţei lor de a rămâne uniţi pentru toată viaţa.
       Cununia în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor cere o legătură permanentă între soţ şi soţie.Conform învăţăturii creştine, Taina Căsătoriei poate fi dezlegată doar prin moarte sau când unul dintre soţi devine necredincios. Pentru ca legatura căsătoriei să dureze, soţii trebuie să trăiască în credinţa faţă de Dumnezeu şi Biserica Sa. Trei elemente ţin o căsătorie  pe picioare: soţul, soţia şi Dumnezeu. Cum se zice în popor, “funia împletită  în trei nu se rupe”
Dacă unul din aceste elemente lipseşte,  va fi  foarte greu ca acea căsnicie să dureze.


În final, totul se va încheia cu o nuntă

    Căsătoria  simbolizează unirea Lui Dumnezeu cu omenirea,  iar haina de nuntă despre care vorbeşte Iisus în pilda   nunţii fiului de împărat,  reprezintă caracterul pe care trebuie să-l  aibă cei pregătiţi pentru nuntă.  Ei nu pot participa la această sărbătoare fără haina neprihănirii primită chiar de  la  mire. Şi pentru că întreaga biblie este o chemare  plină de iubire a lui Dumnezeu la unirea cu El, deducem că, în final,  totul se va încheia cu o nuntă.  “Şi te voi logodi cu Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru bunătate şi dragoste; şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul”(Osea, cap.2, vers.21-22).
     Faţă de Dumnezeu nu ne putem ascunde sentimentele pentru că El nu acceptă o iubire din interes, ci una din inimă . Să vedem ce zice pilda pe care ne-o spune Însuşi Mântuitorul:un împărat, care făcea nuntă fiului său,  a chemat pe cei poftiţi la  eveniment dar aceştia s-au scuzat pe motiv că au altceva de făcut. Unii chiar au ucis pe trimişii împăratului. După ce îi pedepseşte, împăratul face o altă  chemare , neobişnuită de data aceasta: “mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câti veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”(Matei ,22:9). Când totul era gata şi nuntaşii la locul lor, împăratul a venit şi a observat printre ei pe unul fără haină de nuntă.( În tălmăcirea pildei  nuntaşul cu pricina îl respinsese pe Iisus şi de aceea nu se putea bucura de ospăţ.) A fost alungat, iar concluzia este că ”mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”(Matei, 22:14).

 Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu