Biblia spune că, după ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu s-a
gândit că omul nu trebuie să fie singur. Astfel, a făcut-o
pe Eva din coasta bărbatului,
femeia care va sta alături de el la bine şi la rău. Prin urmare, căsătoria este sfinţirea uniunii bărbatului cu
femeia în vederea trăirii unei vieţi
comune. Scopul căsătoriei este naşterea de copii, ferirea de păcate, dar
şi susţinerea reciprocă în toate situaţiile pe tot parcursul vieţii “până
ce moartea ne va despărţi”
“Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu
cinste încununează-i pe dânșii ”
“Cunună-se robul lui Dumnezeu X
cu roaba lui Dumnezeu Y , în numele Tatălui, Al Fiului şi-al Sfântului
Duh.Amin”. Vi se par cunoscute aceste
cuvinte? Sigur ca da. De câte ori nu aţi avut emoţii
participând la o cununie? Dar câţi dintre noi ştim că nunta este o taină dorită şi binecuvântată de Dumnezeu încă de
la prima pereche de oameni?
Înainte de căsătorie preotul face slujba
logodnei în faţa unei mese pe care se află Sfânta Evanghelie, cununiile, Sfânta
Cruce, sfeşnice cu lumânări şi inelele de logodnă. Atât la logodnă cât şi la
cununie, tinerii sunt însoţiţi de naşi, de
asemeni creştini ortodocşi, care devin astfel părinţii lor spirituali. Aceştia
trebuie să să aibă o viaţă exemplară
fiind astfel capabili să sprijine şi să-i sfătuiască pe finii lor nou căsătoriţi. În timpul ceremoniei, naşii ţin mâna pe cununii (coroane care simbolizează
cinstea şi răsplata care se aduce curăţiei fecioriei celor doi prin încoronarea
ca împăraţi) atunci când sunt puse şi luate de pe capul mirilor. De asemenea, în
timpul slujbei păstrează lumânările aprinse , simbol al luminii darului de sus .”Doamne, Dumnezeul
nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”…
După
ce preotul vorbește despre minunea transformării apei în vin înfaptuită de
Iisus la nunta din Cana Galileii, binecuvântează vinul şi pâinea din care dă
mirilor să guste. Apoi, se face înconjurul mesei de trei ori în semn de bucurie.
Căsătoria trebuie să fie un
consimţământ liber din partea amândurora, bazat pe iubire, compatibilitate,
înţelegere şi respect reciproc. Este un drum lung şi adesea destul de greu. Susţinerea
şi binecuvântarea din partea părinţilor face parte din regulile de bază ale
căsătoriei. Ea se oficiază numai în biserică de către preot sau episcop care, prin rugăciune şi intermedierea Duhului Sfânt,
revarsă asupra mirelui şi a miresei harul de binecuvântare a voinţei şi
dorinţei lor de a rămâne uniţi pentru toată viaţa.
Cununia în faţa lui Dumnezeu şi
a oamenilor cere o legătură permanentă între soţ şi soţie.Conform învăţăturii
creştine, Taina Căsătoriei poate fi dezlegată doar prin moarte sau când unul
dintre soţi devine necredincios. Pentru ca legatura căsătoriei să dureze, soţii
trebuie să trăiască în credinţa faţă de Dumnezeu şi Biserica Sa. Trei elemente
ţin o căsătorie pe picioare: soţul,
soţia şi Dumnezeu. Cum se zice în popor, “funia împletită în trei nu se rupe”
Dacă unul din aceste elemente lipseşte, va fi foarte greu ca acea căsnicie să dureze.
În final, totul se va încheia cu o nuntă
Căsătoria simbolizează unirea Lui Dumnezeu cu omenirea,
iar haina de nuntă despre care vorbeşte
Iisus în pilda nunţii fiului de împărat,
reprezintă caracterul pe care trebuie să-l aibă cei pregătiţi pentru nuntă. Ei nu
pot participa la această sărbătoare fără haina neprihănirii primită chiar
de la
mire. Şi pentru că întreaga biblie este o chemare plină de iubire a lui Dumnezeu la unirea cu
El, deducem că, în final, totul se va
încheia cu o nuntă. “Şi te voi logodi cu
Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru bunătate
şi dragoste; şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt
Domnul”(Osea, cap.2, vers.21-22).
Faţă de Dumnezeu nu ne putem ascunde
sentimentele pentru că El nu acceptă o iubire din interes, ci una din inimă . Să
vedem ce zice pilda pe care ne-o spune Însuşi Mântuitorul:un împărat, care
făcea nuntă fiului său, a chemat pe cei
poftiţi la eveniment dar aceştia s-au
scuzat pe motiv că au altceva de făcut. Unii chiar au ucis pe trimişii
împăratului. După ce îi pedepseşte, împăratul face o altă chemare , neobişnuită de data aceasta:
“mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câti veţi găsi, chemaţi-i la
nuntă”(Matei ,22:9). Când totul era gata şi nuntaşii la locul lor, împăratul a
venit şi a observat printre ei pe unul fără haină de nuntă.( În tălmăcirea pildei nuntaşul cu pricina îl respinsese pe Iisus şi
de aceea nu se putea bucura de ospăţ.) A fost alungat, iar concluzia este că ”mulţi
sunt chemaţi, dar puţini aleşi”(Matei, 22:14).
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu