sâmbătă, 30 martie 2013

Bolile și psihoterapia


Terapeutul Nicu Ghergu


„Reţeta vindecării are trei componente: conştientizare, iertare şi autosugestionare pozitivă”, explică terapeutul Nicu Ghergu

 

    Trăirile pozitive, stările de bucurie, de fericire, de mulţumire te înfloresc, te fac să ai încredere în tine, pe când stările negative te transformă într-o fiinţă neputincioasă. La nivel fizic, o stare negativă scade sistemul imunitar, iar o stare pozitivă creşte imunitatea cu peste 40 la sută.

Cauzele bolilor

   Este pentru prima oară când terapeutul Nicu Ghergu lucrează cu Mădălina care, în anul 1995, a fost diagnosticată cu leucemie. A suferit 4 operaţii, în urma cărora medicii nu i-au dat şanse de viaţă. Şi totuşi, ea trăieşte. Cum este posibil?! Unii o numesc minune, alţii o numesc noroc sau credinţă. Surpriza cea mai mare, pe care nici marii psihologi nu au descifrat-o complet, vine din interiorul nostru. Psihicul uman schimbă lucrurile la 180 de grade prin atitudine pozitivă, putere de iertare, dorinţa de ridicare din starea de prăbuşire.
   Viaţa Mădălinei a fost o dramă continuă, iar tristeţea şi suferinţa au creat în trupul fragil o boală necruţătoare. O copilărie trăită în frică şi lacrimi, continuată într-o căsnicie la nici 17 ani, cu bătăi şi umilinţe. Când a ajuns la capătul puterilor, a implorat ajutor: “Doamne, Dumnezeule, dacă Tu exişti, vreau să te cunosc!”. Strigătul acesta i-a schimbat viaţa, deoarece Dumnezeu i-a răspuns foarte repede. Mădălina ajunsese la limita dintre viaţă şi moarte, când “parcă din mine a strigat cineva: ridică-te, că altfel vei muri!”. Şi s-a ridicat. Acesta este tabloul unei vieţi care poate că seamănă izbitor cu a unora dintre noi sau ale cunoscuţilor noştri. În realitate, aceste drame sunt cauzele bolilor care ne macină vieţile. Eliminarea cauzelor este cel mai bun medicament.


O ruşine mereu vie

      Terapeutul începe şedinţa cu câteva exerciţii fizice de deblocare ale căilor de recepţie. Apoi, când pacienta este relaxată complet, vine prima întrebare: “Dacă ar fi să împărţim viaţa ta în trei etape: copilărie, adolescenţă şi maturitate, ce note i-ai da şi ce medie i-ai face?”. Mădălina, cu glasul pierdut, priveşte în tavan, apoi răspunde: “În copilărie mi-aş da 6, în adolescenţă 5, iar restul perioadei l-aş împărţi în două etape: în prima mi-aş da 4, iar în a doua 8. Deci media ar fi sub 6”. Întrebarea “cu ce probleme te confrunţi în prezent?” este dureroasă, căci Mădălina începe să plângă. Ca şi cum ar fi o ruşine, spune printre lacrimi “am leucemie!”. Câteva momente terapeutul tace. Apoi hotărăşte că, pentru moment, va evita subiectul acesta. Aduce apoi în discuţie perioada copilăriei sperând că, pentru nota 6, ar trebui să fie şi lucruri bune. Amintirile însă aveau să fie dramatice. Mădălina se îneacă în plâns, dar continuă: “Am avut un tată beţiv, din cauza căruia de multe ori dormeam pe străzi, în parcuri sau pe la vecini. Seara pleca şi noi nu ştiam dacă o să vină treaz sau beat. Îmi făceam ghiozdanul, îmi puneam pijamaua pe mine, deasupra uniforma, apoi aşteptam să vină acasă… să vedem dacă fugim sau nu. La şcoală am trăit un moment penibil când profesorul de sport ne-a spus să ne dezbrăcăm toţi în trening. N-am avut alternativă, aşa că am rămas în pijamaua mea oranj cu albastru. Culmea ironiei a fost că toţi copiii mi-au admirat «treningul», numai unei prietene bune i-am spus că, de fapt, costumaţia mea era pijamaua cu care fugeam de acasă şi pe care o aveam mereu sub uniformă… Amintiri frumoase nu prea am. Doar faptul că mama ţinea la noi şi se străduia să ne ofere tot ceea ce depindea de ea. A mai fost şi bunicul matern, care a încercat să contracareze cumva iadul în care trăiam. Mai sunt şi jocurile copilăriei, altfel mi-aş fi dat nota 3”. Terapeutul discută cu pacienta despre încercarea de a conştientiza stările prin care a trăit în copilărie şi de a vedea cum s-a simţit atunci. De exemplu, emoţiile pe care le-a avut când profesorul de sport i-a pus să se dezbrace: „Şi acum retrăiesc ruşinea acelor momente!”. Apoi vorbele îi sunt înăbuşite din nou de lacrimi.

Răspunsul specialistului

    “Există câteva posibilităţi de a acţiona asupra trecutului: varianta cea mai la îndemână este să rămâi cu ruşinea în continuare, dar asta nu va schimba cu nimic starea ta. Acest lucru însemnă că şedinţa de terapie nu-şi va fi atins scopul şi tu vei duce ruşinea ca pe o povară multă vreme de acum înainte. Varianta pe care ţi-o recomand este să conştientizezi problemele şi să încerci să te detaşezi de ele. Ştiu că este foarte greu, dar pot să-ţi dau o idee: imaginează-ţi un tablou în dreapta ta şi încadrează mental ruşinea pe care încă o trăieşti. Poţi?” Da, răspunde Mădălina. “Cum o percepi? Luminoasă, întunecoasă, în culori...?” “În culori vii!”, vine răspunsul. “Fă un efort şi depărtează acest tablou de tine. Lasă-l să se ducă încet în fundal, iar în prim plan adu, cu ajutorul imaginaţiei, un peisaj frumos cu o apă curgătoare... Depărtează acum imaginea ruşinii până ajunge doar un punct care se pierde departe pe linia orizontului”. În cabinet se aşterne tăcerea. După un timp, terapeutul propune reconstituirea momentului ruşinii. Îi cere să fie sinceră cu ea însăşi: “Mă văd pe mine în pijama, dar nu-mi mai este ruşine!”

    O strălucire de satisfacţie se vede pe chipul terapeutului şi un zâmbet care aduce uşurare luminează faţa Mădălinei. Nicu Ghergu mai face o încercare şi-i propune pacientei să încadreze într-un tablou mult mai mare problemele şi emoţiile care o încercau în momentele de nesiguranţă, când tatăl ei venea acasă şi îşi alunga soţia şi copiii. Încercarea a fost nereuşită. Fusese prea mult pentru o singură zi: “E foarte greu! Poate o s-o fac într-o şedinţă viitoare!”.

    Terapeutul explică: “Vindecarea se află în mâinile pacientului! Niciun medic sau terapeut nu-ţi poate garanta vindecarea, pentru că, în realitate, cauza bolilor se află în noi. Vezi bine ce poveşti îngrozitoare stau în spatele unei boli, ce drame, ce traume! Dacă fiecare ar fi sincer cu el însuşi, dacă ar trece din nou pe firul vieţii să conştientizeze sentimentele pe care le-a trăit şi pe care le-a ţinut ascunse mulţi ani, ar scăpa de probleme, s-ar vindeca. Este adevărat că-ţi trebuie curaj să vorbeşti despre stările prin care treci. Prin urmare, reţeta vindecării are trei componente: conştientizare, iertare şi autosugestionare pozitivă”.


Georgeta Istrate


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu