Criza din Georgia III

Conflictul a fost premeditat?

    Evident,  principalii actori ai conflictului ruso-georgian sunt Rusia si Georgia. În ecuaţie, secundar, sunt implicate şi SUA, conform  declaraţiei făcute de  şeful Comisiei de Securitate a Dumei de Stat, Vladimir Vasiliev,  într-o conferinţă de presă. Domnia sa afirmă că "Georgia nu ar fi putut să facă nimic fără susţinerea Statelor Unite!"

    De asemenea, oficialul rus este de părere că acţiunea militară a Georgiei a fost premeditată cu meticulozitate de Mihail Saakaşvili, argumentând că, în ultimii ani, acesta a crescut treptat bugetul militar al ţării.

    Pentru soluţionarea conflictului au loc discuţii internaţionale care iau in considerare  probleme privind securitatea şi stabilitatea în regiune;refugiaţii şi persoanele strămutate pe baza unor principii recunoscute de practica internaţională a regulamentelor conflictuale; acordul comun între părţi; desfăşurarea rapidă a unei misiuni de observatori independenţi pe teritoriul georgian, etc.

   Discuţiile duc spre  obţinerea unor date precise, mecanisme şi angajamente din partea Moscovei, care să garanteze încheierea retragerii trupelor ruse aflate pe teritoriul georgian.

Puterea uriaşă a comunicarii

         În general, comunicarea în timpul conflictelor  urmăreşte  discreditarea adversarului, motivarea scopului „suprem” de menţinere a unor idealuri şi valori. Din încleştarea propagandistică a acestui război nu lipsesc falsurile şi denaturările, servite spre consum lumii internaţionale. Imaginile sunt dramatice, ele prezintă  civili bombardaţi sau aflaţi în suferinţă cu scopul de a sensibiliza opinia publică. Comentariile, fotografiile si filmele transmise activează în ochii privitorului, cititorului sau ascultătorului sentimente de compasiune faţă de o tabaără şi de revoltă şi pedeapsă pentru cealaltă.

   Avantajul părţilor aflate în conflict, dar şi al întregii lumi, este acela că informaţiile se emit în timp real, dând senzaţia de participare directă la acţiuni. Cei neimplicaţi în conflict, indiferent că vorbim de mass-media ori un om obişnuit, urmăresc cu sufletul la gură firul evenimentelor, căutând senzaţionalul. Lucrurile ieşite din comun provoacă sentimente puternice, iar presa ştie acest lucru, de aceea, când nu are ceva ce nu s-a mai văzut, inventează. Organele media trăiesc prin aceste ştiri “senzaţionale” şi, cu cât se implică mai mult, cu atât le creşte audienţa, popularitatea şi… bugetul. Surprinzător este faptul că omul consumator de aceste evenimente dă dovada de un fel de “foame” după senzaţional, iar ştirile, cu cât sunt mai tari, cu atât îi deschid apetitul pentru ceva mai puternic.

   

 Concluzie

    

    Publicul reacţionează mai mult sau mai puţin violent, prin mijloacele de care dispune (Internet, demonstraţii în stradă, etc), aprobând sau condamnând faptele la care este obligat să asiste. Trebuie spus că reacţia acestuia este o sursă de “existenţă” pentru mass-media! După ce participi pasiv la aceste evenimente în direct,  poţi lua o decizie sub imperiul emoţiilor, care, de cele mai multe ori, poate fi eronată. În război, principalul perdant este adevărul. Restul e ... politică. Mă întreb dacă nu tocmai acest lucru urmăresc şi actorii principali…

G.I.