Constantin Brâncuși, 1876-1957, calcar șlefuit, ceruit 51×17,8×25,3 cm (soclu de travertin, fixat după restaurarea din 1981: 9×20×27 cm), 1907, inv. 523/7169
Reprezentând o femeie șezând, cu trup firav de copilă, dar cu fața îmbătrânită aproape până la mutilare, Cumințenia pământului pare a fi o micuță cariatidă care ține pe umeri cerul. Lucrarea a fost concepută fără soclu, pentru că simbolizează de fapt axis mundi, leagă cerul de pământ, reface armonia universală cu prețul propriei suferințe.
Această reprezentare poate fi asemănată și cu Hecate, enigmatica zeiță tracică intrată în mitologia greacă, patronând magia și lucrările tainice ale nopții. De altfel, nu întâmplător lucrarea este ceruită, tocmai pentru a putea capta lumina. Ea este în același timp simbol al fertilității, protectoare a nașterilor și căsătoriilor, dar și a morții, " cea care lucrează de departe", pe care o regăsim în drama sacră de la Eleusis. Text de Ana-Zoe Pop, extras din Ghid MNAR 1999, pagina 126.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu