România-i ţara mea: Matei Marian Gabriel -un pictor în devenire

L-am cunoscut la Muzeul Național de Artă al României. Mi-a reținut atenția mai mult decât ar fi trebuit. Am astfel de trăiri când viața mă trage de mânecă și îmi șoptește: fii atentă!

Devin curioasă și îl analizez...

Nu pare un vizitator oarecare...

Este însoțit de o doamnă. Intră în Galeria de Artă Românească a Muzeului Național de Artă al României. Ochii negri caută ceva... Nu pare un vizitator oarecare. La un moment dat, puștiul scoate din rucsac un caiet de desen și niște creioane. Se așează în fața unui portret aflat la Mezanin și, cu o precizie uimitoare, trasează pe foaia lui chipul în fața căruia se oprise. Este un autoportret Anton Chladek, de origine ceh (1794-1882). Îmi atrage atenția din ce în ce mai mult. Din atâtea lucrări, cum de se oprise taman în fața unei picturi care îl înfățișează pe întâiul profesor al lui Nicolae Grigorescu?

Mă îndrept spre el, în ideea de a iniția o conversație. Copilul este foarte prietenos și zâmbește tot timpul...

Îmi vine să desenez...

- Cum te numești?

-Numele meu este Matei Marian Gabriel , am 12 ani și îmi place foarte mult să desenez.

- Cum alegi ce vrei să desenezi?

- Aleg ceea ce mă inspiră.

- Cum adică te inspiră?

- Adică îmi dă momentul acela că-mi vine să desenez. Am un impuls, o energie nouă...

Mă îndepărtez...

Copilul continuă să deseneze, în timp ce vizitatorii privesc peste umărul lui să vadă ce iese din mâna ce conduce creionul pe foaie. Mi se pare interesant că micul desenator nu este deranjat de acele priviri. Nu îl perturbă nimic, ca și cum nu ar fi prezent în exteriorul său...

Până să termine lucrarea , aflu de la însoțitoarea sa că nu îi este rudă și că micul artist provine dintr-o familie care nu îl iubește. Este o poveste dramatică, iar doamna pare să caute sprijin pentru el, așa încât acest talent să nu se piardă. Mă trezesc spunându-i că, dacă destinul lui este să fie cunoscut, universul se va reașeza să-i protejeze și să-i înflorească talentul. Nu știu ce mi-a venit, nu știu dacă doamna a înțeles ce am vrut să spun, căci înainte să aflu, copilul desenase deja portretul.

- De ce l-ai ales tocmai pe el pentru lucrarea ta? Cum, dintre toate picturile de aici, te-ai oprit tocmai la el? Ce avea el și nu aveau celelalte?

- Fiindcă îmi place acest portret și felul în care a fost făcut.

- Știi, acest domn a fost primul profesor al lui Nicolae Grigorescu...

Copilul aprobă din cap. Apoi, împreună cu însoțitoarea sa, pleacă să viziteze marea artă modernă de la etajul doi...

” Vreau să devin cel mai bun!”

La întoarcere, spre surprinderea mea, Matei Marius Gabriel mă caută să-mi arate ce desen realizase, inspirat de lucrările lui Grigorescu.

În momentul în care îmi arată desenul, vizualizez două lucrări care i-ar fi putut fi inspirație micului artist: Fetița hangiului și Portret de tânără, mai ales cea de-a doua. Îmi povestește că nu a vrut să deseneze exact ca Grigorescu, ci i-a dat o notă personală, nu doar chipului, ci și culorilor .

- Văd că ai ales o lucrare ce înfățișează o fetiță. De ce ?

- Aceea m-a inspirat foarte mult.

-Am văzut, de asemenea, că ai colorat-o într-un fel anume, diferit de felul în care a făcut-o autorul . De ce ?

- Nu știu, așa mi-a venit !

- Visezi să devii pictor?

-Da. Vreau să devin cel mai bun !

- Bravo!