După viață fără viață, în pustie
și genune,
El simți din nou nevoia de a se
întoarce-n lume,
Să o simtă s-o cunoască, s-o
îmbrățișeze toată
Gândul îi creea o cale, fiindcă
întâlni o fată...
Ea îi dete un pocal din aur și
diamante,
C-o licoare de băut, ca să
capete putere,
Rareori în a să viață merse
totul ca pe roate
N-avu timp să reflecteze, că
primi și o avere!
O spadă cum nu văzuse nicăieri în
a lui viață
Și un sac cu bani din aur, visul
cel mai îndrăzneț
E un dar de la destin, ca o
frumoasă speranță
Că de acum va avea tihnă, libertate
și răsfăț.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu