El vru să vadă lumea şi o
porni îndată
Setos de orizonturi care-l
ademeneau ,
Dar inima-i bătu mai tare,
când fata destinată
Îi răsări în cale, cu ochi
ce îl chemau.
Nu e cea mai frumoasă cea
care l-a vrăjit
Şi nici inteligenţa nu-i
punctul cel mai tare ,
Dar e ceva ce-i place, de
s-a îndrăgostit,
Când dragostea te-ncearcă, nu-i cale de scăpare.
Îi spuse-ncrezător şi cu
speranţă-n sine:
Ca un magnet , irezistibil,
astăzi tu mă atragi spre tine,
Tu eşti mireasa pe care
adesea am visat-o
Şi-n inima mea , tainic, cu mine am purtat-o !
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu