marți, 22 octombrie 2013

Războiul peloponesiac, partea a IV-a





Trădarea lui Alcibiade

   În anul 415 î. Hr.,  Alcibiade a convins atenienii să atace Siracuza . Înaintea atacului, el a fost rechemat  la Atena, să se apere de unele acuzaţii. Ancheta efectuată consemna comiterea  unui sacrilegiu: pilaştrii cu capete de Hermes, aflaţi la Agora  şi la răspântiile drumurilor  au fost mutilate  în timpul nopţii de necunoscuţi. Anchetatorii au dorit să îl acuze  pe Alcibiade pentru aceasta, mai ales că politicianul participase la  parodierea Misterelor  de la Eleusis.  Ca să scape, Alcibiade a fugit în Sparta , aliatul Siracuzei, trădându-și oraşul. La Atena, adversarii lui Alcibiade au obţinut condamnarea la moarte  a acestuia.   Ajuns la Sparta, Alcibiade le-a prezentat  lacedemonienilor ambiţiile  care îi animau pe atenieni  în Mediterana Occidentală. El i-a convins să trimită un comandant în fruntea unei expediţii  în Sicilia şi să reînceapă războiul în Grecia. Astfel, spartanii au încălcat pacea lui Nikias  şi l-au trimis pe comandantul  Glyppos  în Sicilia.   Urmând sfatul lui Alcibiade , spartanii au invadat Attica  şi au întărit fortăreaţa  Deceleea, de la poalele muntelui Parnassos, de unde dominau regiunea Atenei. Din această poziţie , spartanii au exercitat o blocadă permanentă asupra oraşului , împiedicându-i pe atenieni  să beneficieze de resursele câmpiei attice şi de minele de argint de la Laurion, de unde sclavii mineri fugiseră.   Dezastrul din Sicilia  şubrezise puterea navală a Atenei, care pierduse 175 de nave (distruse  sau capturate)  şi 40.000 de oameni au fost ucişi. Încurajat de declinul Atenei, cetăţile aliate au început să nu mai plătească tributul. Deoarece Atena nu mai dispunea de principalul instrument de a-i constrânge  pe aliaţi să îşi plătească tributul, tot mai multe cetăţi trec de partea Spartei.
  Cetăţile ioniene, precum şi cele din Eubeea  sau din Lesbos nu au ezitat  să ceară ajutor Spartei sau chiar Imperiului persan. Lor li s-au alăturat Eritreea şi Chios. În cele din urmă , doar Samos , unde exista un regim democratic , a mai oferit flotei ateniene  un punct sigur de sprijin. Satrapul Lydiei, Tisaphernes , şi satrapul Phrygiei Hellespontice, Pharnabazos, au furnizat ajutor Spartei , la ordinul Marelui Rege. La rândul său, Alcibiade i-a îndemnat  pe spartani să declanşeze revolta  ionienilor din Asia Mică  împotriva Atenei . În 412, Alcibiade  a ocupat, pentru spartani, cetăţile Chios, Eritreea, Clazomenai, Milet, Tenedos şi Ephes. Între timp, perşii au rupt pacea cu Atena şi au încheiat primul lor tratat cu Sparta. În scurt timp, Atena a pierdut întreaga Eubee , cu excepţia cetăţii Oresos.
După toate acestea, viaţa în Atena a devenit foarte instabilă. O vreme, democraţia a fost chiar abolită. Dorind cu disperare un conducător puternic , ei l-au rechemat pe Alcibiade , trădătorul din exil, dar el nu a reuşit să le rezolve problemele. Atenienii nu au mai primit sprijin din exterior, iar unii dintre aliaţii lor din Liga de la Delos  s-au întors împotriva lor.


Alcibiade, de la victorie la eşec

    Situaţia ajunsese deosebit de gravă, în anul  411. În faţa acesteia, hetairiile  aristocratice, instigate de oratorul Antiphon, şi moderaţii conduşi de Teramenes au răsturnat regimul democratic  şi au instaurat o conducere oligarhică , cunoscută sub numele de Regimul celor Patru Sute. Însă militarii şi marinarii flotei care staţionau la Samos, conduşi de democratul Thrasybullos, erau ostili regimului oligarhic de la Atena , care dorea să predea portul Pireu  duşmanilor. Alcibiade a început să se apropie  din nou de cetatea sa natală  şi a mediat o înţelegere între Thrasybullos şi Theramenes. De asemenea, cu ajutorul lui Tisaphernes, Alcibiade a preluat comanda  flotei de la Samos, în calitate de strateg. El i-a determinat pe atenieni să nu abandoneze Samos-ul  în mâinile inamicilor.  Iertat de concetăţenii lui, Alcibiade  a revenit la Atena  în 410, unde a înlesnit evoluţia spre  un regim moderat , unde Cei Cinci Mii au luat locul Celor Patru Sute, după ce, cu un an înainte , contribuise la instaurarea  conducerii oligarhice. În acest timp, după ce au luat controlul Ioniei , spartanii au intervenit în Hellespont, încercând să taie legăturile Atenei cu zona Pontului Euxin , unde se aflau sursele sale de aprovizionare . Sub conducerea lui Alcibiade, atenienii au obţinut trei mari victorii  la Kynossema, la Abydos şi Cyzic. Alcibiade a revenit, în triumf, la Atena, în 407, cu o mare pradă de război, iar Adunarea Poporului  a decis să îi acorde puteri depline. El a organizat  o somptuoasă procesiune la Eleusis înainte de a pleca  spre Ionia. Alcibiade le promisese  atenienilor că le va procura alianţa  persană, dar nu a reuşit. În acelaşi timp , la Sparta,  a fost numit comandant al flotei  Lysandros , un om foarte abil. Acesta a reuşit să îi corupă pe vâslaşii trierelor  ateniene comandate  de un adjunct al lui Alcibiade , la Notion, în 407. Aceste două eşecuri i-au făcut pe atenieni  să îl destituie  pe Alcibiade. Comanda i-a fost încredinţată  strategului Conon. 

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu