Celebrul pictor român Murivale Mureșan Vasile obișnuiește să ofere un cadou inedit celor care îi vizitează expozițiile: un portret făcut la foc automat. Mai bine zis, contra cronometru! Până acum am strâns două astfel de portrete . Am înregistrat ultima conversație în timpul actului artistic, pe care o redau în această postare. Menționez că nu-mi place să fiu modelul unui artist, fapt care reiese și din conversația de mai jos :
Ochi de vrăjitoare
Ei bine, pe o muzică de fundal , artistul mă invită să iau loc pe scaun. Însă...
- Geta, te uiți numai la mine!
- Numai la tine!
- Nu încoace sau încolo, căci eu lucrez acum la... presiuneee!
-Apoi se adresează unui domn din apropiere: tu numeri?
- Număr până la o sută...
- Nu, nu, nu, nu, nu!, zice artistul. 101, 102, 103, până la 220...
- Bine!
El încearcă să mai zică ceva, dar artistul intervine... și când îți zic motor, tu începi cu număratul!
Muzica din fundal devine mai alertă . La un moment dat, maestrul zice : motor!
Apoi către mine:
- Ah, ce ochi ai! Numai la mine te uiți!
Numai la mine Georgeta, numai la mine!
.... Ochii tăi ăștia așa de, de, de, de... vrăjitoare!
Șșşşş, taci Murivale, nu te...
Îl interup: nu ești primul care-mi zice chestia asta!
- Păi, tu nu vezi ce ochi ai? Domnul trebuie să-ți facă zilnic complimente... nu, nu râde, stai așa că tre să fac și...
Muzica devine mult mai antrenantă.
- Nu, nu mișca, tu nu te uita ce fac eu aicea! În final poate că-mi iese, poate că nu-mi iese!
Eu râd și spun că nu pot să m-abțin...
- Nu, nu te abține, dar abține-te!!! Știu că lucrezi la muzeu și că stai lângă Andreescu ăla toată ziua... Ha, ha, ha... Nici eu nu am voie să vorbesc că dup' aia trece timpul și...
Adaugă : portretele astea la maximă viteză au un adevăr al lor!
O voce din apropiere zice:
- Ce chestii bune!
Se referă la tratația de pe masă.
O voce de femeie se scuză: altceva n-am să vă ofer de data asta!
Artistul, peste ei, vorbind cu mine:
- Și eu trebuie să fac observația, să... nu-ți mai explic ce-i cu...
Se schimbă ritmul muzicii. Devine mai alert. Cineva scârțâie o ușă, dar eu nu am voie să mă mișc.
La un moment dat se face tăcere. Pe fundalul muzicii se aude doar creionul pe hârtie.
Și respirația artistului...
Ești senzațional!
O doamnă, al cărei nume nu-l cunosc, morfoleste ceva și cu o voce oarecum nemulțumită și lipsită de culoare zice: nu știu cui îi zice, deci te sun mâine, nu știu cum o să facem, să trec pe la tine pe la atelier. (Nu-mi mai aduc aminte chipul doamnei respective, căci la vremea la care transcriu această înregistrare au trecut deja vreo opt luni de la eveniment).
Pare nemulțumită că nu-i acordă întreaga atenție, căci venisem eu.
El nu-i răspunde, desenează!
Femeia continuă monologul și, la un moment dat, spune că abia acum când nu mai are treabă cu lumea acumulează nu știu ce. Apoi râde și spune că se face colecționar. Un bărbat din apropiere intră în discuție cu ea. Râd amândoi.
Muzica își face treaba, creionul maestrului la fel.
Ea vorbește de un proiect de site de artiști... Portofoliu și mai multe chestii
Eu îi spun maestrului râzând : ești senzațional!
Ajunsese la final, nu mai știa numele de familie. Ca ieșit din transă, ma întreabă:
- Georgeta și mai cum? Istrate. A, da, Istrate!
Muzică...
-Ai numărat?, îl întreabă pe cel însărcinat cu treaba asta.
- Până la 100 ai ajuns!, zice interlocutorul râzând.
- Nu, nu, nu l-am terminat mă, că altfel știi cum e: mă lenevesc și nu mai, cum să zic, nu mai urmăresc o chestie care-i foarte esențială... când faci repede, repede, nu pui toate flecuștețele, știi? Și atunci te obligă un pic la...Gata, nu mai pun că...
Bărbatul: gata vezi ca nici la o sută n-am ajuns!
Eu râd și spun: e perfect!!! Merci , Muri !
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu