Dansul soarelui
13 octombrie. Plouă torenţial, transformând
drumurile în mlaştini. Sub cerul plumburiu, 70.000 de persoane pornesc spre locul întâlnirii. Lucia cere
mulţimii să se roage alături de ea. Deodată chipul fetei se transfigurează şi buzele i se albesc. Este semnul intrării
în extaz. Acum discută cu Regina
Rozariului care recomandă ridicarea unei capele pe acest loc. Apoi spune că războiul
se va termina curând. Fetiţa o roagă să vindece mai mulţi bolnavi: “Pe unii îi voi vindeca, pe alţii, nu. Să
nu-L mai supere pe Dumnezeu, Domnul nostru, care este deja foarte insultat”. Deschizând
braţele, ea îşi conturează drum de lumină spre soare. Urmărind-o, copiii pot să
vadă lângă soare pe Sf. Iosif cu Pruncul
binecuvântând lumea cu semnul răscumpărării şi pe Maica Domnului îmbrăcată în
alb acoperită cu o mantie albastră. A doua
viziune îi înfăţişează pe Fecioara Îndurerată şi pe Domnul Iisus copleşit de
durere pe drumul calvarului, făcând semnul crucii în semn de binecuvântare. A
treia oară le apare Fecioara Carmelului încoronată regină a cerului şi a
pământului, ţinând în braţe pruncul
sfânt. Lucia strigă: “priviţi soarele!” În timp ce imaginile se succed prin
faţa ochilor vizionarilor, mulţimea asistă la miracolul de pe cer:ploaia
încetează brusc, norii se împrăştie iar discul solar arată ca o lună argintie
care se învârte asemeni unei roţi de foc proiectând în toate direcţiile fascicule de lumină de toate culorile. După
câteva momente de pauză, soarele începe să danseze din nou şi aprinde
fantastic norii cerului, apoi culorile
se reflectă pe feţele oamenilor, pe
arbori, pe veşminte luând tonalităţi
strălucitoare de felurite culori. Alte câteva momente de pauză preced un dans care pare mai degrabă un foc imens de
artificii mai colorat şi mai strălucitor ca înainte. Mulţimea are impresia că
soarele se desprinde de pe firmament pentru a incendia planeta...
Mesajul păcii
În toamna lui 1918, Francisc şi Iacinta se
îmbolnăvesc de “gripă spaniolă”. Până în ceasul morţii, copiii au parte de
apariţiile Fecioarei care îi încurajează şi le dă putere să treacă peste
suferinţe. Dorinţa cea mai mare a băiatului este să aline suferinţa
Mântuitorului, de aceea suportă cu bucurie toate durerile. Moare după cinci
luni de suferinţă, la 4 aprilie 1919. Iacinta, al cărui ideal este să întoarcă păcătoşii la credinţă pentru a-i
feri de iad, moare în februarie 1920, într-un spital din Lisabona. Lucia, cum
este de aşteptat, îmbrăţişează viaţa monahală şi moare la vârsta de 97 de ani
într-o mănăstire carmelitană din Coimbra. Până acum Statuia Fecioarei de la Fatima a călătorit în
peste 100 de ţări ale lumii inclusiv Rusia şi China ducând cu ea mesajul păcii pe
toată planeta.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu