La un colț de-o veche stradă
Un străin șarmant zărește,
Se oprește și-l întreabă
Cum face de reușește
Să adune laolaltă
Lume multă, lume gloată!
Și-i spune petrecărețul
Că-i magician de vază,
Și de-ar vrea acum drumețul
I-ar da cheile de bază,
Ce-or deschide cu-a lor vrajă
Uși ce-ascund mistere mii,
Sunt precum cred, ți-ai dat seama,
Ușile cunoașterii!
Fiindcă astăzi te-ai oprit
Să vorbești în drum cu mine,
Uite-un dar neprețuit
Ce-ți va folosi în lume:
Iată-aici ai o monedă
Și-o cupă cum e speranța,
O bâtă de lemn și-o spadă
Goală să nu-ți fie viața!
Le vei folosi pe toate
Când îți fi-va foarte greu,
Roata când se învârtește
Amintește-ți sfatul meu:
Viața-i ca o apă mare
Lecții trebuie-nvățate,
Iar dac-o să ai răbdare
Bine-o să le treci pe toate.
Iar cu darurile mele
Singur ști-vei ce să faci,
Pic cu pic se face marea
Când nu știi, asculți și taci!
Ce-aș putea să-ți spun acum,
Ești la început de drum,
Doar că nu-i ușor, nici simplu,
Experiența o dă timpul!
Georgeta
