MĂNĂSTIREA COZIA

        

   Pe malul drept al Oltului, la 20 km de Râmnicu Vâlcea , într-o zonă încărcată  de istorie, se află  Mănăstirea Cozia . Când am ajuns aici, curtea era plină de pelerini veniţi din toate colţurile ţării , căutând ,poate ,poarta ce duce spre izvoarele vieţii.

     Aici, orizontul se uneşte cu vârful muntelui  şi, la tot pasul, auzi cate un susur de apă ca o muzică sacră ce-ţi şopteşte parcă  să faci linişte pentru a nu deranja somnul istoriei şi al eroilor ei. În treacăt, am auzit vorbindu-se englezeşte  şi frantuzeşte. Semn  că străinii au descoperit comorile nepreţuite ale românilor şi au venit să le vadă.Lăcaşul reprezintă o parte a  sufletului românesc. El ascunde comori nepreţuite născute din izvoarele credinţei, istoriei şi culturii acestui neam.

       În interiorul Bisericii  era arhiplin.Se săvârşea  Sfânta Liturghie. Nu ştiu cum arătau feţele oamenilor de obicei,dar în acest moment îmi păreau  transfigurate într-o tăcere sfântă. Ochii  umezi se ridicau din când în când spre înălţimi într-o rugăciune mută, plină de emoţie.Era o sfinţenie pe care n-ai fi îndrăznit să o tulburi şi la care  nu puteai decât să subscrii.

    Lăcaşul, vechi de peste 600 de ani, m-a fermecat. Admiram  picturile care împodobeau pereţii  şi  icoanele ce parcă priveau tăcute fiecare chip ce intrase aici să se roage. Soarele pătrundea prin vitralii şi prin ochiurile de geam , schimbând  luminile şi culorile interiorului în  străluciri aproape ireale.

       După slujbă, preotul a făcut o rugăciune specială pentru pelerinii din Bucureşti. Ni s-au citit Moliftele Sfântului Vasile cel Mare ,după care ni s-au spus câteva cuvinte despre biserică , dar şi despre tot ce înseamnă Cozia.” Mănăstirea este ctitorită de Mircea cel Bătrân la 1391.A  fost renovată în anul 1517 de către Neagoe Basarab care a făcut şi fântâna ce-i poartă numele.Catapeteasma originală a ars şi a fost refacută în 1794 şi zugrăvită în anul 1907.Crucea de pe turla bisericii datează din vremea lui Mircea cel Bătrân. În pronaos se află mormintele Voievodului Mircea cel Bătrân  şi  a mamei  lui Mihai Viteazul, Maica Teofania. Mănăstirea  are două paraclise .Unul cu hramul  “Adormirea Maicii Domnului” , care datează din anul 1583, iar celălalt  mai este numit şi brâncovenesc şi are Hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor“,datând din 1711. Este o mănăstire de călugări cu 30 de chilii. Aici se mai află un muzeu  în care sunt expuse  icoane vechi,  pictate pe lemn sau sticlă; monede; psaltirea în versuri a lui Dosoftei; tiparituri vechi etc .Pe dealul de vizavi de Cozia se află Bolniţa, zidită în anul 1543 de Petru Voievod cunoscut sub numele de Radu Paisie, pentru nevoiaşii, bolnavii şi bătrânii comunităţii.”

     M-am oprit puţin la mormântul lui Mircea . În acea clipă ce  unea prezentul cu trecutul  într-o dimensiune fără spaţiu şi  timp i-am simţit prezenţa ca pe o amprentă în afara şi în interiorul sufletului meu.Energia trecutului parcă trecea prin mine provocându-mi un fior plin de respect. Bine te-am găsit, Măria Ta! Îmi tremurau genunchii şi, cu paşi mici, am ieşit din biserică.M-am îndreptat spre muzeul de care pomenise preotul. Într-adevar obiectele expuse aici au o mare valoare istorică .La etaj, înrămată, tronează poezia lui Grigore Alexandrescu “Umbra lui Mircea la Cozia” , scrisă în cerdacul lui Mircea  din corpul de chilii dinspre Olt. Este considerată una din cele mai frumoase poezii din literatura română:

“Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează .

Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc;

Unul altuia îl spune;Dunărea se-nştiinţează,

Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.

Sărutare, umbră veche! priimeşte-nchinăciune

De la fiii României care tu o ai cinstit:

Noi venim mirarea noastră la mormântu-ţi a depune;

Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit”

     Am ieşit din nou în curte.Oamenii se plimbau meditativ pe aleea mănăstirii, admirând peisajul mirific într-o linişte plină de înţelesuri. Paradisul din jur colorat de trandafiri , crini şi alte specii de  flori îţi  bucurau sufletul.Simţeai că de sus, din vârful muntelui ce înconjoară locul,dumnezeirea coboară la tine obligându-te să uiţi pentru o clipă problemele ce-ţi macină viaţa.Am plecat lăsând în urmă Cozia cu Bolniţa  şi paraclisele ei, cu murmurul celor două fântâni şi cu cele şase veacuri de istorie cu gândul de a mă reîntoarce…

                                                                                                                                          Georgeta Istrate

Cei ce duşmănesc....

Dacă ar fi posibil
Să vă vedeţi sufletele,
Aţi fi împresuraţi de atâta negru
Încât aţi muri de groază!

Georgeta

SMS - dacă n-ai fi...

Dragul meu, dacă n-ai fi, te-aş inventa; dacă n-ai fi, aş implora copacii, aş ruga pământul, aş cere mării să mi te scoată din adâncurile ei; dacă n-ai fi, i-aş spune lui Dumnezeu să mi te creeze, ca să fiu şi eu întreagă, în sfârşit. 

căci te ador, minune a vieţii

tu eşti un buchet cu raze de  soare,

cu tine spun adio tristeţii

şi chem iubirea ca pe-o sărbătoare!

Georgeta

Acupunctură, autocunoaştere şi spiritualitate, cu Iulia Avădanei

  Te-ai gândit vreodată cât de importantă este starea psihică pentru sănătate? Că în această stare psihică se află raiul şi iadul? Că, de fapt,  bolile îşi au cauza în noi înşine, în atitudinea şi modul nostru de viaţă?  

  Sunt momente în care totul te deranjează - soarele parcă arde prea tare; plânsul copilului din faţa blocului îţi provoacă o stare nervoasă de nestăvilit; mâncarea nu mai are gustul pe care îl ştiai; insomniile te epuizează; o discuţie cu o persoană, care altădată îţi făcea plăcere, acum devine insuportabilă...Ceva nu este în regulă! Ai încercat, poate, să te  priveşti ca pe o carte. Pagină după pagină căutai cheia sănătăţii şi a stării de bine pierdute...Ai constatat că nu poţi fi obiectiv şi că totul pare atât de încurcat?! Ah, trebuie să ai abilitatea să citeşti printre rânduri şi...dacă totuşi nu poţi descifra acel cod, ar fi bine să apelezi la un specialist.Pentru că, trupul strigă după ajutor şi ...nici sufletului nu-i e bine într-o casă suferindă, în care durerea se mută de la un organ la altul. Fără ajutor de specialitate, te cuprinde panica, te încearcă tot felul de stări negative şi idei, de nu mai ştii să faci diferenţa între bolile reale şi...cele imaginare. Este normal să încerci să eviţi medicina alopată, pentru că ţi-e teamă de durere, intervenţii chirurgicale sau medicamente cu efecte secundare dezastruoase.Cauţi terapii blânde şi, evident, terapeuţi care să te ajute. Din păcate, uneori se întâmplă ca  imaginaţia, şi-aşa exacerbată, să-ţi fie alimentată de tot felul de terapeuţi care fac experimente pe tine... Cu astfel de cazuri se confruntă uneori şi Dr.Iulia Avădanei.Şi atunci primul pas este să facă ordine în haosul ameţitor, să găsească drumul şi tratamentul corect , aşa încât starea psihică bună să revină şi speranţa să străluceasă din nou în privire: “Mai întâi încerc să-l calmez.Apoi, în timpul discuţiei dinaintea terapiei, încerc să-l aduc într-un punct în care toate drumurile acelea labirintice să se topească într-unul singur - cel corect.Mă întrebi dacă starea unui astfel de pacient mă bulversează ?! Ei bine,nu! Sunt întotdeauna relaxată, aşa încât să pot găsi calea spre lumină.Şi întotdeauna Dumnezeu mă conduce!”

Boala ca lecţie de viaţă

  Dacă acceptăm ideea că cea mai mare  victorie a unui om în această viaţă este să se cunoască pe sine însuşi, o să ţi se mai  pară  paradoxal, când îţi voi spune că o boală te poate conduce spre autocunoaştere?Că dintr-un rău aparent se naşte un bine suprem? Că, din moment ce afli unde greşeşti, ai făcut primul pas spre victorie? Există  legi nescrise ale Universului care rezonează cu noi şi care spun că orice facem se întoarce întotdeauna la noi cu precizie de bumerang (de multe ori, primim şi “dobândă”).Căci cauzele bolilor şi a nefericirii noastre îşi au rădăcinile în acţiunile noastre ; în felul de a fi ;  în iubirea sau neiubirea noastră ; în sentimente şi resentimente ; în reacţii şi atitudini. Iubirea şi ura sunt nişte forţe imense.Una construieşte, cealaltă distruge.În plus, distrugerea începe cu tine, cel care ai acele sentimente negative care te macină şi te rod pe dinăuntru ca un vierme perpetuu flămând. Şi dacă trupul suferă, este inutil să cauţi cauza în afară, să dai vina pe X sau Y. Ceilaţi oameni, buni sau răi, sunt doar profesorii care scot ce-i mai bun sau mai rău din tine.A da vina pe ceilalţi este o fugă din faţa realităţii, o negare în faţa adevărului, o respingere a unei lecţii , care de altfel, se va repeta până o vei învăţa.

Energia cerului anterior şi a cerului posterior

   Teoriile chinezeşti arată că în lumea noastră materială totul este energie, mai mult sau mai puţin condensată,  inclusiv trupurile noastre.Iulia îmi povesteşte despre o energie anterioară şi alta posterioară. După descrierea ei, îmi pot imagina lesne omul care vine în lumea aceasta  cu un bagaj numit « energia cerului anterior » şi care se compune din zestrea genetică cu care se naşte :  minerale, vitamine, hormoni, enzime, o anumită stare a sistemului nervos, în care este înregistrată chiar şi labilitatea emoţională.Ei bine, omul trebuie să folosească aceste instrumente cât mai bine, să şi le îmbunătăţească şi să adauge altele , de preferat benefice pentru evoulţia fizică şi psihică.Cea dobândită poartă numele de « energia cerului posterior ».Numai că, spune Iulia : “din păcate, este mai uşor să cobori, decât să urci; mai uşor să abandonezi, decât să lupţi;  mai uşor să priveşti în jos, decât să priveşti spre lumina, care îţi arată toate defectele.Uneori, lumina  te orbeşte, şi din această cauză o eviţi”.

Punctele de acupunctură

  Iată ce spune terapeuta despre un pacient care vine pentru prima oară la o şedinţă de acupunctură : «  Înainte de toate, fac o şedinţă de psihoterapie, deoarece , de cele mai multe ori pacientul este agitat.Dacă i-aş face inserţie cu ace în starea aceasta ,energia tensionată ar putea crea un blocaj care ar compromite terapia şi chiar i-ar înrăutăţi situaţia ». Conform medicinei chineze,  orice tulburare din organism îşi are cauza într-un dezechilibru energetic.Cu alte cuvinte, în plan subtil, corpul este străbătut de numeroase canale energetice, numite meridiane.Blocarea acestora  provoacă îmbolnăvirea în plan fizic. Ei bine, acupunctura eliberează acele canale prin care nu mai circulă energia, folosindu-se de 14 meridiane energetice (12 principale şi 2 secundare).Locurile în care meridianele se intersectează se numesc puncte de acupunctură.De fapt, acestea sunt stimulate cu ajutorul acelor ! Pe întregul  corp există 365 de puncte de legătură “practic ele sunt ca o reţea , aşa cum am învăţat la fizică”, spune Iulia. Ca sa fii sănătos, energia trebuie să circule armonios, fără să fie perturbată de vreo piedică.

Energia universală sau forţa de viaţă

   Ştim cu toţii că organele conlucrează pentru menţinerea stării de sănătate optime a organismului. În cazul în care apare un blocaj energetic, un anumit organ se îmbolnăveşte , iar acesta la rândul lui poate influenţa  şi modifica funcţiile celorlalte organe sănătoase, cu care se află în relaţie directă...Se poate vorbi despre o reacţie în lanţ. Situaţia aceasta trebuie schimbată, înainte să fie prea târziu.Procesul vindecării înlătură cauzele interne şi externe care au generat afecţiunea, organismul recăpătându-şi starea de bine. La prima vedere, acele lungi de 18 până la 51 milimetri, introduse sub piele  cam 3-5 milimetri, te pot face să exclami : ce tortură ! În realitate, inserţia nu este dureroasă şi acest lucru este confirmat de bolnavi, care spun că simt o plăcere relaxantă şi descriu faptul că un fel de curent electric le străbate trupul în anumite zone. În plus, după şedinţa, care durează între 15-20 de minute , la retragerea din corp, acele nu lasă urme sau cicatrici. Terapia armonizează întregul organism , reconectându-l la energia universală, care reprezintă de fapt forţa de viaţă.  Din punctul de inserţie se transmite un flux de informaţii bidirecţional: către organul afectat şi către creier, prin circuitul sistemului nervos. După părerea Iuliei, un pacient, care în paralel cu tratamentul îşi schimbă modul de viaţă,  eliberându-se de abuzurile şi greşelile care i-au provocat afecţiunea, poate fi considerat vindecat ( indiferent de gravitatea bolii de care a suferit).

   Acupunctura este cel mai eficient tratament, când vine vorba de eliminarea toxinelor, stres, migrene, insomnii. Tratează tumorile benigne şi maligne,are rezultate uimitoare în reumatism, noduli de tot felul, impotenţă şi frigiditate; chisturi ovariene şi fibrom uterin; nevralgii musculare; uneori poate înlocui cu succes proceduri de anestezie clasică. Mai mult,  s-au înregistrat rezultate bune în domeniul cosmeticii şi esteticii, în sensul că elimină vergeturile şi celulita; tratează ridurile; tonifiază sânii.Asociată cu şedinţe de psihoterapie, acupunctura reduce progresiv dependenţa de droguri, alcool, tutun. 

 Georgeta Istrate

Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Creştine ”Dimitrie Cantemir”

   Pentru cei ce doresc să urmeze o facultate care să le deschidă nu numai drumul spre o meserie, ci şi ferestre spre trecut prin care pot percepe viitorul, vă recomand Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Creştine ”Dimitrie Cantemir”. În toate circumstanţele veţi şti să corectaţi orice informaţie care se vrea acuzatoare la adresa istoriei poporului român şi chiar a istoriei universale. Veţi fi drepţi, veţi răspunde în calitate de cunoscători şi veţi combate afirmaţiile greşite cu dovezi. Nimeni niciodată nu vă va putea minţi!

    Eu însămi am studiat în acest loc, în care am avut surpriza să găsesc profesori de cea mai înaltă calitate intelectuală şi morală. Pe măsură ce învăţam istoria, mă întrebam cum am trăit până acum fără să cunosc aceste lucruri. Pot spune că, după ce am urmat cursurile acestei facultăţi, am căpătat mult mai multă încredere în mine şi  nenumărate  ferestre spre cunoaştere s-au deschis în faţa mea. Universul meu s-a mărit, limitele au fost spulberate, iar eu am fost fericită că mi-am împlinit un vis. Vă mărturisesc,  am observat o evoluţie şi pe plan spiritual, iar dacă ar fi să mai aleg o dată, aş urma acelaşi drum.

  Mai jos aveţi toate informaţiile necesare.

Cu stimă,

Georgeta Istrate

Mănăstirea Zamfira

    Pe Valea Teleajenului, la mai puţin de 17 km de Vălenii de Munte , într-un decor plin de culoare, se află Mănăstirea Zamfira care adăposteşte 40 de fiinţe ce au în comun iubirea de Dumnezeu , acea iubire care te cuprinde în braţe şi te transformă, secându-ţi izvoarele  răutăţilor.

   

Loc de meditaţie

     

   Când am intrat pe poartă, mănăstirea era înveşmântată într-un potop de raze  ce-i confereau o frumuseţe aparte.Din straturile de flori viu colorate se ridica o linişte înaltă ce străbătea azurul cerului fără pată. Măicuţele îmi păreau nişte albine care străbăteau aleile pietruite în grabă, fiecare la treaba ei. Chiliile, nişte  case ţărăneşti cu pridvoare din lemn şi arhitectură tradiţională acoperite cu tablă, văruite în alb şi împodobite cu muşcate la ferestre mă duceau cu gândul la casa bunicilor de la ţară. Nimic nu este dur, nimic nu te agresează, poţi să meditezi în linişte, să-ţi încarci bateriile cu energia atât de benefică.Şi în mijlocul a toate se află biserica mare a mănăstirii, locul de unde porneşte invitaţia la rugăciune.

Nicolae Grigorescu, pictorul bisericii

  Numele de Zamfira vine de la soţia unui negustor, om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu care, împreună cu nora sa, ridică biserica mică  în anul 1743  cu hramul “Sfânta Treime” pe terenul unei livezi proprii.” Un secol mai târziu, în 1855, Mitropolitul Nifon înalţă aproape de vechiul lăcaş  o nouă biserică , sfinţită la 8 septembrie 1857. Aceasta nu are pictură exterioară şi iese în evidenţă prin turla principală imensă pe care tronează o cruce. Hramurile sunt:”Înălţarea Domnului” şi “Sfântul Nifon.” Interiorul bisericii este un adevărat muzeu, iar pictura executată de Nicolae Grigorescu la vârsta de 18 ani, nu poate să nu-ţi provoace emoţii. Sfinţii poartă în fiecare detaliu o părticică din sufletul artistului şi transmit o picătură din  energia şi entuziasmul acelei vârste plină de speranţe. Catapeteasma sculptată în lemn de tei în stil baroc este pictată tot de Grigorescu. Spre bucuria maicilor şi a vizitatorilor pe una dintre icoanele Maicii Domnului se poate distinge semnătura artistului.

    Fost metoc al mitropoliei, în trecut lăcaşul suferă de pe urma unui incendiu iar la cutremurul din noiembrie 1940 ajunge de-a dreptul în stare de dărăpănare.Sub atenta îndrumare a patriarhului Justinian, complexul mănăstiresc este refăcut, adăugându-se clopotniţa şi clădirea stăreţiei. Micul cimitir,în care îşi dorm somnul de veci preoţi şi măicuţe, cuprinde şi mormintele a 5 membri din familia lui Nicolae Iorga şi a renumitului profesor de muzică psaltică Popescu Ştefănache.Curtea interioară este acoperită cu un covor de gazon, chenare de flori şi zeci de brăduţi, toate întreţinute cu hărnicie de maicile de aici.

Cât valorează o viaţă fără Hristos?

     După slujbă, oamenii zăbovesc în biserică. Unii stau îngenuncheaţi în rugăciune, iar cei mai tineri admiră frumuseţea icoanelor şi priceperea celui care le-a creat. Maica Fevronia stă retrasă pe un scaun în biserică şi urmăreşte cu privirea fiecare credincios intrat aici să caute linişte.Câte un pelerin se apropie de dânsa, cerând explicaţii pentru una sau alta.Ea  zâmbeşte tot timpul.Te priveşte fix cu o linişte pe care doar trăirea într-un astfel de loc şi comuniunea continuă cu Dumnezeu le pot da. Pentru ea, lumea din afară este prea încurcată, prea zgomotoasă şi nu crede că i s-ar potrivi. Vreau să aflu ce a determinat-o să aleagă calea mănăstirii şi mai ales dacă este fericită.  “Fiecare îşi caută fericirea pe care o doreşte sufletul său. Eu mi-am ales singură fericirea.Viaţa pe care o trăiesc este un dar al Lui Dumnezeu. Eu am ales să îi închin Lui acest dar.Şi… cât crezi că valorează o viaţă fără Hristos? Cât de greu trebuie să fie pentru un om care nu-şi pune nădejdea odihnei şi fericirii în Dumnezeu! Priveşte în jur. Simte liniştea; simte adierea vântului ca o suflare uşoară a lui Dumnezeu; ascultă slujba din biserică şi închide puţin ochii; simţi cum sufletul aleargă la pieptul lui Dumnezeu ca la un refugiu? Cunoşti tu o fericire mai mare ca aceasta?” 

   Câtă pasiune pune când vorbeşte! Mă întreb cum poate să încapă un suflet atât de mare într-o făptură atât de mică. Cum reuşesc nişte cuvinte atât de simple să transmită o asemenea încărcătură emoţională , o dorinţă de a nu mai pleca de aici. Şi dacă nu ar fi obligaţiile din lume sau fiinţele care au nevoie de tine , nimic nu te-ar împiedica să rămâi aici, unde timpul are o altă curgere şi gesturile sunt binevoitoare. O adevărată terapie, o lume ideală , fără răutăţi care să otrăvească şi să ucidă sufletul…

Colecţia de artă bisericească

   

   Plină de bunăvoinţă, maica Fevronia ne conduce spre muzeul mănăstirii prezentându-ne fiecare detaliu şi răspunzând tuturor întrebărilor noastre.Colecţia de artă bisericească are valoare de patrimoniu. Ea cuprinde obiecte din secolul al XIX-lea şi numeroase icoane realizate de Grigorescu. Nu lipsesc costumele tradiţionale româneşti,o carpetă reprezentând carul cu boi ce poartă în el fete şi băieţi îmbrăcaţi în costume populare; lada de zestre; cărţi vechi printre care “Vieţile Sfinţilor” scrisă în litere chirilice  şi datată 1835; o cruce de campanie tridimensională, pictată tot de Grigorescu; păpuşi de epocă din porţelan; cădelniţe vechi; cruce de lemn sculptat îmbrăcată în filigram aurit; paftale; mobilier sculptat, căni de lut şi ştergare ţărăneşti; ouă încondeiate; lampadare şi icoane de argint…

    La plecare, soarele scălda în linişte şi seninătate acest loc binecuvântat şi ne mângâia feţele cu razele lui blânde.Se lăsase o tăcere care voia să cuprindă în amintirea ce tocmai se năştea cât mai multe detalii şi impresii , ca un depozit de linişte .Cine ştie, sătui de atâta agitaţie, ne vom refugia în amintirea acestui loc şi vom reedita aceste sentimente dătătoare de forţă interioară.

 Georgeta Istrate