Pictorul Murivale Mureşan Vasile – Dacă n-am mai fi murit…

Nu era un vizitator oarecare…

   

    

    Înainte să redau un alt fragment din interviurile cu pictorul Murivale Mureșan Vasile, am să vă povestesc despre ziua în care l-am cunoscut.  Era o zi de vară. Eu îmi făceam serviciul ca de obicei, iar el se tot muta de la un tablou la altul, prin sala Ştefan  Luchian, Muzeul de Artă al României. Nu părea un vizitator oarecare, ci unul care insista să descopere tehnica artistului, să vadă tușele și alte lucruri ştiute doar de cei ce ştiu.  Căci se vedea cu ochiul liber că trece   de la faptul de a admira o operă la a descoperi felul în care a fost concepută și, poate, chiar a încerca să intre în sentimentul autorului, în momentul creației. Unii ştiu să facă asta.

Galben ca soarele în amiază

     Artistul era îmbrăcat într-un tricou galben, ca soarele în amiază. Mi-a atras atenția o pată de culoare pe acel galben, și mi-am spus că e posibil să am un pictor vizitator, venit la muzeu direct din atelier. Am profitat de faptul că era singurul vizitator în acel moment și l-am întrebat dacă este cumva artist. Mi-a confirmat. Apoi s-a prezentat. Am descoperit un om deosebit!, mi-am spus. Am scos telefonul și i-am luat un scurt interviu. A ieșit atât de frumos, iar el a fost atât de inspirat, încât am fost de-a dreptul fericită în ziua aceea. Ghinionul a făcut ca acel interviu despre Luchian să se piardă, din cauza aparaturii care s-a stricat. Mi-a părut atât de rău… M-am rugat ca pictorul să se întoarcă la muzeu, să refacem interviul. Când a revenit, după mult timp, ţinea în mâini o mapă în care avea o sută de portrete ale Regelui Mihai, pe care voia să mi le arate. Puteți citi sau reciti despre acest subiect aici : https://romaniaitaramea.blogspot.ro/2018/01/7.html.

   Interviul citit de Dumnezeu

   

    El se bucura ca un copil că m-a găsit, iar eu, dincolo de faptul că mă bucuram nespus de revedere, aveam în gând să refac  interviul pierdut . Nu a ieșit nici pe departe ce a fost atunci. I-am spus și lui că am pierdut acel interviu și mi-a răspuns cu seninătate şi inocenţă că: “ acel interviu a fost citit de Dumnezeu”. Mi s-a părut atât de frumoasă exprimarea lui încât mi s-au umezit ochii.

  Am constatat  că nu mai pot recupera nici cinci la sută din ce pierdusem, pentru simplul fapt că o discuție, oricare ar fi ea, nu poate fi repetată întocmai altă dată. Pur şi simplu nu mai există acea stare,  acea  chimie pe care o aveau  persoanele într-un anumit moment. Concluzia este că orice clipă a vieții noastre e unică. Ea  nu poate fi reprodusă întocmai, de aceea  mă ajută foarte mult înregistrarea. 

Un artist al suferinţei

    

    Încerc să pun totuși prima întrebare, dar discuția alunecă în altă direcție. Pictorul îmi povestește că, în urmă cu mulți ani , a locuit în casa lui Kimon Loghi, la mansardă. “Era o  cămăruţă 2 pe 2. De acolo vedeam strada Povernei,  inclusiv casa în care a locuit Luchian”. Face o pauză, apoi adaugă: “Luchian a fost una dintre iubirile mele din tinereţe … dar prima iubire a fost Giotto , apoi van Gogh. Din pictura românească a fost Ștefan Luchian. El este  un artist al suferinței… Știi, artiştii trăiesc un fel de suferinţă când sunt chemaţi să facă artă. Prin artă, artistul vrea să-l vadă pe Dumnezeu. Dacă n-am mai fi murit, n-ar mai fi fost nevoie de artă!”

Starea de excepţionalitate

     Ce este sau cine este Dumnezeu?, îl întreb.  “Dumnezeu este, de fapt,   o stare interioară de excepţionalitate, o stare pe care o întâlneşti rar.  Eu m-am întâlnit de câteva ori în viaţa mea cu acea stare. Ea vine în anumite momente, poate de suferinţă, nu ştii când o ai, vine pur şi simplu! Astăzi am zis:” iau portretele cu  Regele Mihai şi le pun printre coroane, apoi  fac un mic filmuleț. Nu o să zică nimeni nimic, de ce să mă certe? Că doar am expus pe malul Senei! De  exemplu, acum 7-8 ani, am făcut vreo zece expoziţii cu 50 de lucrări puse pe sfoară între pomi, în vreo zece locuri din Franţa, inclusiv la  poalele Luvrului… Deci, în faţă la Luvru, eu am făcut expoziţie ! Râde. “pe poliţiştii francezi i-am păcălit spunându-le că expoziţia mea face parte dintr-un film despre marele Paris , bla, bla, bla”. Face o pauză, iar chipul i se întristează brusc. Din cauza ideii pe care nu a reuşit să o pună în aplicare…

Ultima lumină,  cea mai frumoasă

  Continuă, ca și cum ar încerca să se consoleze singur. “ Îmi pare rău că ideea asta mi-a venit chiar azi, când coroanele nu mai sunt. Dar asta este! Ideile astea îţi vin așa… nici nu ştii cum, de ce… Eu, dintr-o dată, mi-am zis: vai ce soare frumos e afară! Dar oare cum or fi coroanele alea pe care le-am văzut, care erau înzăpezite şi care erau extraordinare? Ce-ar fi să iau portretele şi să le pun printre coroane? Uite câte portrete am aici! Mie îmi place să caut un fel de esenţă în ideea  de portret! Vreau să prind ceva acolo, un sunet …şi când cineva nu mai e, abia atunci … Știi, se zice că, de multe ori, muribundul e mai frumos pentru că are ultima licărire a vieţii lui pe chip, ultima lumină, cea mai frumoasă!

Georgeta Istrate

Pictorul Murivale Mureşan Vasile – Despre lumina de pe chipurile bătrânilor

Hârtia scorojită,  ideală pentru actul artistic 

  

     

      Pictorul Murivale Mureșan Vasile îmi arată cele o sută de portrete ale Regelui Mihai cu o bucurie de nedescris. În timp ce le răsfoiește, îmi repetă : vreau să-ți spun că acestea  sunt portrete pe care le-am creat într-o vreme în care regele trăia. Le-am  făcut înainte de a-şi ține discursul în Parlament. Inițial,  am zis să fac un film. Și chiar am făcut un film, pe care l-am postat pe Youtube. Filmul conține atât  discursul din Parlament cât  şi aceste portrete. Însă acum aș  vrea să îți vorbesc în special despre  lucrări din perspectiva materialului pe care l-am folosit. Nu mă interesa neapărat cum sunt aceste portrete, cât îmi plăcea să lucrez pe o hârtie  destul de scorojită, destul de accidentată…

O tristețe misterioasă 

  

    

   Devin din ce în ce mai atentă.   Artistul spune că:” atunci când folosesc gestul plastic, dacă materialul pe care lucrez întâmpină mici “greutăţi” din astea,  accidentează şi  mai mult portretul. Dintr-o dată, îl face mai viu…nu are tuşe din alea finuţe”. Pictorul face o pauză, apoi reia cu o mai mare putere de convingere. Practic, îmi arată  efectele unei hârtii imperfecte care are darul de a da viață unei lucrări. Răsfoiește aceste portrete și mi le descrie pe fiecare. …”ăsta-i frumos, ăsta am văzut că prinde foarte bine, are ceva… o tristeţe misterioasă. Bătrânii totdeauna au ceva frumos în ei… uite, ăsta e frumos aşa, chiar cu hârtia aia ruptă, scorojită!”

O lumină târzie pe chip

    Mi se pare foarte interesant comentariul despre bătrâni şi nu vreau să treacă uşor peste el. Prin urmare, îl întreb: Ce este acel frumos pe care- l au bătrânii şi cum îl percepeţi ? 

-O lumină târzie pe chip…  

-De unde vine ea? 

-Din acumularea vieţii pe care a trăit-o. Din înțelepciunea de a ști ce să păstreze frumos din tot ce i-a oferit viaţa. Întreb: o fi lumina sufletului? Da, se poate numi și lumina sufletului… Adaug, e ceva indescifrabil, dar este ceva! Da, aprobă el. Ei  păstrează această lumină, o caută.

 

Noblețea morții

    Eu, de exemplu, continuă artistul, am făcut nişte portrete după ce a murit mama. Făcusem, la înmormântarea ei, nişte poze. Ei bine, trei ani de zile,  nu le-am putut vedea. Pur și simplu îmi era teamă. Abia după ce au trecut aceşti trei ani, am avut curaj să văd moartea în faţă . Și ce crezi că am descoperit? Am descoperit că moartea are o nobleţe şi o frumuseţe a ei.  Şi atunci, mi-au ieșit nişte portrete splendide …

Georgeta Istrate

Pictorul Murivale Mureşan Vasile - Despre condiţia artistului în România

  

   

     În general, pictorul Murivale Mureşan Vasile este un tip volubil, mereu zâmbitor, de o inteligenţă sclipitoare şi nici vorbă de vreo atitudine de superioritate care să te ţină la distanţă. Este un tip popular, iubeşte tot ce-l înconjoară, şi-a păstrat inocenţa copilăriei într-o măsură destul de mare, fapt care-l face foarte iubit în societate. Doar că eu l-am prins într-un moment mai trist care probabil i-a amintit şi suferinţa provocată de lipsuri…

Talentat şi foarte sărac. Sună cunoscut…

   

     Doamne, câtă inventivitate! Nu mă refer doar la a crea artă, ci la a inventa motive de bucurie, a crea momente care să te ajute să mergi mai departe,  indiferent de câte lipsuri ai. Fiindcă doar trebuie să te uiți la Murivale Mureșan Vasile și îți dai seama imediat câte lipsuri materiale are! Iertați-mă, Maestre, pentru îndrăzneala de a fi spus acest lucru. Când vorbeați cu mine, mă întrebam cu ce bani cumpărați toate acele materiale, pensule, vopsele. Toate acestea costă, iar talentul și inspirația, nevoia de a lucra mereu, uneori   în regim de urgenţă, că altfel îţi pierzi ideea şi entuziasmul,  nu te întreabă dacă ai sau nu ai. În plus, creatorii nu pot respira dacă nu lucrează. Pentru ei, a materializa o idee înseamnă  oxigen. Nu poți lucra, nu poți trăi. Viața își pierde sensul. Oare pentru cine creează ei?

     Murivale Mureșan Vasile este un talent incontestabil, dar trăiește în sărăcie!  În zilele noastre… Incredibil! Mărturisesc, dacă aș avea posibilități financiare, i-aș cumpăra multe dintre lucrări. Când achiziționezi o lucrare semnată Murivale, nu duci acasă un obiect oarecare. Duci cu tine o întreagă lume: idee combinată cu talent, cu simbol, cu trăire, cu sentiment, o fărâmă din sufletul artistului. Într-un cuvânt, viaţă!

             

Cum să laşi artiştii să moară de foame în ţara asta?

      Când a murit regele, îți mărturisesc, s-a creat aşa un fel de arici în mine, îmi spune  artistul. De fiecare dată când se schimba liderul, ziceam că poate vine un conducător din ăsta şi îmi cumpără şi mie o lucrare, ceva. Poate chiar îmi dă o comandă pentru un portret… când vezi că artistul are mână…îi dai de lucru! Îi dai o mână de ajutor. Cum să laşi artiştii să moară de foame în ţara asta? Măi, crede-mă, aşa este! Suntem muritori de foame, ne îmbrăcăm la second - hand şi alte lucruri de genul ăsta. Când a murit am zis: măi,  niciun monarh  n-a catadicsit să-mi dea o mână de ajutor!

  Crizele politice – blocaje pentru artiști

  

 Crede-mă, uneori mă gândesc că ţara asta nu vede…mă, ăla-i bun, bă, dă-i şi lui. Serios, dacă vine unul şi zice: mă nene, ia o mie de euro , ia fă-mi şi mie nişte de astea . Nu, pe astea nu le mai vând! (Artistul se referă la cele o sută de portrete pe care i le-a făcut regelui. Veți putea citi articolul despre acest subiect aici -https://romaniaitaramea.blogspot.ro/2018/01/7.html ). Astea deja s-au lipit de mine, că s-au unit cu suferinţa mea , au intrat în suflet. Ele s-au născut când modelul meu încă era în viaţă. Acum, gândul meu este amestecat cu ideea morții. Și, de multe ori, în momente de felul ăsta, când gândul este amestecat cu ideea morții, se poate pune o gravitate şi mai mare !

Of, of, of!

   Supărat, artistul îmi mărturiseşte nemulţumirile sale, pe care eu, din afară, poate nu le înţeleg aşa bine. “Degeaba dăm la saloane lucrări  mari… Au făcut un muzeu de artă contemporană unde nu trebuia , în spatele Casei Poporului. Acolo nu merge nimeni, că nu-i ca aici la muzeu, să zici: dom’le vin, că-i undeva în centru! Acolo, dacă vrei să intri  la muzeu, te aleargă câinii prin bălării. Mai vezi şi Catedrala Neamului…  Noi, românii, nu am avut dimensiunea asta hiperbolizată a catedralelor, nu  suntem învăţaţi …când te afli în faţa catedralei ţi se pare aşa mare, iar  sentimentul este unul penibil…Tace. Apoi adaugă: eu m-am îndepărtat de Dumnezeu, de Iisus…pauză. Îl întreb: cum aşa? ( Nu îl cred în totalitate, căci într-o viaţă putem să ne îndepărtăm şi să ne apropiem de Dumnezeu de multe ori. Depinde de percepţie, de trăire, de moment…) Apoi, probabil, să nu mă dezamăgească de tot , îmi răspunde:

 “ Îl păstrez cultural!”

Georgeta Istrate

Terapii specifice coloanei vertebrale IV -ultima

Vibromasaj – o excursie cu o navă cosmică

Nicu Ghergu ne prezintă un aparat special în modul său caracteristic, așa cum ai prezenta un actor care urmează să intre în scenă: „Acesta este un aparat care face vibromasaj. Chiar dacă emite un bâzâit oarecum supărător, vibrațiile lui  sunt benefice pentru tot corpul, căci are capacitatea de a debloca toate meridianele. Pentru coloană este o adevărată binecuvântare! Îl invită pe Marian să îl probeze: dacă îți vin stări de vomă,  să îmi spui, adaugă el privindu-și pacientul în ochi . După ce prinde aparatul cu ambele mâini, Marian, oarecum distrat, îi spune că are  senzația unei călătorii cu o navă cosmică. Terapeutul râde. Ne mărturisește că  nu l-a mai folosit demult. Însă este un indicator extraordinar. Microvibrațiile pe care le generează, oxigenează sângele foarte bine. O să vezi, adaugă el, după ce te relaxezi, vei simți unde există paraziți în organism. Vei ști asta deoarece în acele locuri vei simți mâncărimi sau furnicături...

  Într-un final, bâzâitul vibraţiilor se opreşte. Marian coboară triumfător de pe ineditul aparat. Specialistul simte nevoia să adauge :  „microvibraţiile acestea  îmbunătățesc mult circulația periferică. Dacă vrei ca aceste microvibrații să ajungă și să lucreze până în vârful capului, trebuie să ai corpul relaxat. Efectele produse de acest instrument sunt extraordinare: corpul se scutură de toxine, iar celulele  se oxigenează foarte bine”. 

O terapie frumoasă și caldă – rolele de jad

    

   

   După toate aceste masaje şi vibraţii, Nicu Ghergu îl invită pe Marian să se întindă  pe patul de jad, pentru o terapie frumoasă și caldă care durează circa de 40 de minute. Am încercat pe propria piele acest aparat, am și scris un articol, de aceea știu că terapia îl va ajuta enorm pe Marian. Rolele de jad, care fac mişcări  de du-te – vino de-a lungul coloanei, netezesc deformările, detoxifică organismul, îl detensionează şi cresc mobilitatea trupului. Aceste role, încălzite la o temperatură de până la aproximativ 80 de grade, sunt de un real ajutor în cazul pacientului de față . Nu numai coloana are beneficii în timpul şi după şedinţa de terapie, ci toate celulele care alcătuiesc organismul vor fi înviorate, relaxate, vindecate.

   Într-adevăr, cunosc persoane cu o situație financiară foarte bună, care au achiziționat acest aparat pentru a-și întreține sănătatea. Căci, după cum spunea într-o altă întrevedere Nicu Ghergu, „dacă oamenii ar avea grijă de coloană, spitalele ar fi goale”.

    La sfârșitul terapiei cu role de jad, specialistul se întoarce spre Marian și îl întreabă: te simți bine? Acesta, aproape adormit ( semn că organismul s-a relaxat total) , dă din cap aprobator. Nicu Ghergu îi spune :”un sfert de oră nu te așezi, după care vom face niște exerciții fizice, special concepute să ajute coloana vertebrală. 

De la tehnologie la exerciții individuale

   

   Cot la cot cu pacientul, Nicu Ghergu execută exercițiile, căci trebuie nu numai să îi spună ce să facă, ci să-i arate și cum. În timp ce ei fac exercițiile, eu încerc vibrațiile produse de „nava cosmică”. Prin zumzetul de vibrații, îl aud pe Nicu Ghergu dându-i instrucțiuni  pacientului său : ridică mâinile...trage mai mult,  mai mult... acum trage coloana ușor fără să o forțezi...vii acum așa cât poți de mult... e foarte important să faci asta... Ca și cum ai trage de coloană, te ridici acum ușor, din poziția asta ... stai pe vine așa, acum pe coccis, capul drept... Apoi bat amândoi cu palmele pe membrele inferioare, după care specialistul îi dă un ultim sfat : stai cu capul pe spate! Poziția asta îți dă drumul la tiroidă foarte bine. Nimeni nu ar mai avea probleme cu spatele dacă ar face exercițiile astea! Lucrează până și pe rinichi, în sensul că le deblochează energia. Astea sunt exerciții pentru acasă, îi spune râzând, terapeutul. Toate metodele și terapiile pe care le-am făcut astăzi împreună, ajută la decompresarea vertebrelor. Însă cu aceste exerciții fizice, pe care tocmai le-am făcut, le dăm și puțină mobilitate. Acele bătăi la membre ating  meridiane foarte importante pentru organism. Chinezii, de exemplu, au ajuns la concluzia că toate bolile pot fi eliminate în felul acesta. După ce termină de povestit, umple un pahar cu apă și i-l oferă lui Marian.

    Ședința de terapii multiple s-a încheiat într-o notă veselă, iar înainte ca Marian să iasă din cabinet, Nicu Ghergu i-a alcătuit un set de instrucțiuni și au convenit data următoarei întâlniri.

Georgeta Istrate

Articol preluat de pe site-ul: http://www.tratamentenaturiste.ro/terapii-specifice-coloanei-vertebrale/