Prietenia bazată pe plăcere, interes sau utilitate
Aristotel spune că acestea sunt asemănătoare cu prietenia perfectă. Numai că acest fel de prietenie este valabilă atâta timp cât ei îşi oferă unul altuia acelaşi lucru . Prietenia
bazată pe relaţii erotice , care are ca scop un interes, durează mai puţin , căci ea dispare o dată cu interesul : “ prieteniile bazate pe
plăcere sau pe interes sunt posibile şi între doi oameni vicioşi, şi între un
om virtuos şi unul vicios, şi între unul nici virtuos, nici vicios şi oricare
altul. Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea personală nu este posibilă decât între oameni de
virtute , căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi unul de altul decât dacă e vorba de un interes”. Oamenii vicioşi sunt
instabili faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi. Prietenia lor durează numai
cât găsesc plăcere unii în viciul
altora. Dacă această plăcere nu mai există, prietenia se destramă.
În aceeasi categorie se află prietenia bazată
pe utilitate. Nici aceasta nu este sortită altui sfârşit. Şi aceasta se va
destrăma uşor în momentul în care încetăm a mai fi utili. Or, utilitatea este
ceva trecător, variind după imprejurări şi nevoi. Aceste
prietenii oferă o fluctuaţie continuă, determinată de gradul de necesitate şi de
utilitate al persoanelor implicate. Aceste prietenii pot fi dureroase. Egoismul
conduce aceste prietenii către nişte limite ce pot să afecteze profund sentimentele
unei persoane. Aceasta s-ar putea simţi folosită. “ Când însă serviciul este adus în mod dezinteresat, ci în vederea
unei recompense, cel mai bine este,
desigur, ca recompensa să fie cea care
ambilor le pare echitabilă. Dacă însă
acest acord nu are loc, se va admite că e nu
numai necesar, ci şi drept, ca acela ce primeşte primul serviciul să-i
fixeze valoare; căci dacă-l recompensează pe celălalt cu echivalentul
avantajului sau plăcerii primite, schimbul va fi echitabil”.
Viaţa în comun
Viaţa în comun este un alt criteriu pe baza
căruia oamenii caută ajutor şi se tolerează reciproc. În acest caz se creează o
obişnuinţă , un ataşament deliberat faţă de o persoană. Cei ce trăiesc împreună doresc binele
celor pe care-i iubesc, dar binele este pentru ei înşişi , căci : “ omul
virtuos, devenit prieten, devine un bine pentru cel căruia-i este prieten. Şi
astfel, fiecare îşi iubeşte propriul bine, oferindu-i acelaşi lucru în
schimb (...) Se spune doar că prietenia
înseamnă egalitate”.
“Prin urmare, când
prietenia se bazează pe interes , ne iubim prietenii pentru propriul nostru
bine , iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere.
În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa
sa , ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci
un caracter accidental , de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi,
ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă , prieteniile
de acest fel se destramă uşor , cei în cauză neputând rămâne prea mult timp
aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni”.
Oamenii dificili, mereu nervoşi, negativişti
îşi fac cu greu prieteni: “ nici
bătrânii, nici oamenii ursuzi nu se arată înclinaţi spre prietenie; ei sunt
prea puţin plăcuţi şi nimeni n-ar rezista să-şi petreacă tot timpul într-o companie supărătoare sau, oricum, dezagreabilă. Căci tendinţa cea mai pronunţată a naturii este să evite
neplăcerea şi să caute ceea ce este plăcut. Cât despre cei ce se agreează unii
pe alţii fără să-şi ducă însă viaţa împreună, ei par animaţi mai degrabă de
bunăvoinţă decât de prietenie”. Cu cât un om este mai ursuz şi mai în vârstă,
are un caracter mai greu de suportat, prietenia este mai departe de el. La
polul opus se află prietenia între
tineri, ei fiind mai generoşi, mai deschişi şi nu sunt întotdeauna interesaţi
material.
De asemenea, prieteniile între cetăţi se
bazează şi ele pe interes, creând alianţe
care au la bază interese reciproce.
Oamenii care nu au virtuţi caută binele lor , dar o prietenie imperfectă
nu poate fi bazată şi pe interes, şi pe plăcere deoarece: “ rar se află reunite
trăsături de caracter accidental”.
Georgeta Istrate