După amiază de iunie.În faţa catedralei
Sfântul Iosif din capitală este mare aglomeraţie. Toată lumea vrea să se roage
la Statuia Fecioarei Maria de la Fatima, aflată în pelerinaj, în România.
Majoritatea
credincioşilor din jurul meu sunt ortodocşi, confirmându-se încă o dată
inutilitatea despărţirii celor două biserici surori. Unii încep să povestească adevărate minuni trăite
în urma unor rugăciuni ridicate către Sfânta Fecioară. Cineva spune că astăzi se
împlinesc 40 de zile de când rosteşte rugăciunea către Inima Neprihănită, iar venirea
statuii la Bucureşti i se pare o minune ;
altcineva spune că, după mai multe zile de rugăciune, a primit un telefon şi o
voce feminină o avertiza că una din rude se foloseşte de acte false ca să-i ia
casa. Verificând informaţia constată că este adevărată. După ce situaţia se
clarifică, vrea să mulţumească necunoscutei, dar i se spune că numărul indicat nu
există; un bărbat afirmă că rugăciunile l-au scăpat de o paralizie severă ;
alţii mărturisesc că Fecioara i-a ajutat în
probleme care, logic, păreau imposibil de rezolvat...
“Bucură-te Marie...”
Soarele
asfinţea de după blocuri, lăsând în urmă o dâră roşie ca de sânge. Nuanţa
devenea din ce în ce mai palidă.Clipele se pierdeau pe rând în simfonia serii. Aerul se răcorea
sub adierea blândă a unui vânt de vară. Unii încă mai sporovăiau...Ne apropiam încet de intrare. Un
stol de rândunele ciripea vesel şi se rotea deasupra catedralei, ca într-un imn
închinat Fecioarei. Învioraţi de cântecul vesel, credincioşii nu mai simţeau
oboseala. Prin difuzoare, un glas feminin se ruga calm şi liniştitor:”Bucură-te
Marie, cea plină de har ; Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între
femei şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus.Sfântă Marie, Maica Lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.Amin”
Se făcuse linişte. În curte, candelele se
aprindeau una câte una...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu