Regina coborâtă din
ceruri
Înăuntru rândurile se despart de o parte şi
de alta a lăcaşului, credincioşii întâlnindu-se la statuie. Preotul roagă
mulţimea să nu zăbovească prea mult în
adorare pentru că afară aşteaptă alţi
oameni. Ajunşi în faţa minunatei zămisliri, credincioşii îşi ating lucrurile de
trupul candid, în speranţa că energia care se imprimă pe ele o să îi vindece . Fecioara
îmbrăcată în alb, stă în rugăciune ţinând între palme rozariul. Faţa ei ca zăpada exprimă milă şi
compasiune pentru păcătoşii chinuiţi de remuşcări, probabil gândindu-se la
ororile iadului. Ochii căprui Fecioarei sunt atât de expresivi încât îţi dau senzaţia
că sunt vii. Par că ascund în ei toată suferinţa lumii pentru care Maica Sfântă se roagă continuu. Inocenţa şi
liniştea de pe chipul curat creează senzaţia că lumina pe care o emană nu este
din lumea aceasta. Veşmintele albe şi lungi, mărginite de dungi aurii, coroana încrustată
cu pietre preţioase care se termină cu o cruce în vârf amintesc de o regină coborătă
din ceruri...
Îngerul Păcii
Chipul Fecioarei a fost sculptat în anul
1947 de către Jose Thedin , după descrierea făcută de Lucia, unul din cei 3
copii vizionari. Ca să înţelegem mai bine, să mergem puţin pe aripa timpului şi
să ne oprim la 1916, anul în care Lucia,
Francisc şi Iacinta au făcut cunoştinţă cu Îngerul Portugaliei...
Este primăvară. Cei trei copii se joacă
deasupra unei grote. Atenţia le este captată de un vânt puternic
pornit din senin. Ridicând privirile, copiii văd deasupra copacilor un tânăr ce
avea chip de înger. Trupul lui “strălucea
mai mult ca un cristal străbătut de razele soarelui.”
Îngerul îi învaţă să se roage:” Dumnezeul meu, eu cred
în Tine, te ador, sper în Tine şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu
cred în Tine, nu te adoră, nu speră în Tine şi nu Te iubesc.” Copiii spun că
prezenţa Lui Dumnezeu era atât de copleşitoare încât nu mai aveau conştienţa
propriei existenţe.
A
doua apariţie a Îngerului are loc în vara lui 1916, lângă fântâna din curtea
Luciei. Îngerul îi îndeamnă să se roage mult şi să ofere Lui Dumnezeu
sacrificii după puterile lor, ca reparaţie pentru păcatele celor ce Îl
ofensează. Îi mai sfătuieşte să suporte cu resemnare suferinţele pe care
Mântuitorul le va trimite.
Ultima apariţie a Îngerului are loc în toamna lui 1916, la grota din Cabeco. De data aceasta ţine în mâini un potir
deasupra căruia stă suspendată o ostie din care picură sânge. După ce se roagă,
oferă ostia Luciei, iar lui Francisc şi Iacintei le dă să bea conţinutul potirului zicând:”Luaţi şi beţi
sângele Lui Iisus Cristos, ofensat în mod îngrozitor de nerecunoştinţa
oamenilor. Reparaţi fărădelegile lor şi consolaţi-l pe Dumnezeul vostru”.
În acel moment,
misiunea Îngerului ia sfârşit...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu