Xenia Prutianu - pictorița din Vaslui

    Era o duminică de ianuarie, 2023. Programul de vizitare la  Muzeul Național de Artă al României se apropia de final. Nu mă mai așteptam la vreo schimbare de stare, de  emoție, căci ziua își spusese toate poveștile pentru mine. Sau, cel puțin, așa credeam...

 Fermecată de un zâmbet

     Dacă vă vine să credeți, un zâmbet larg al unei necunoscute, venită tocmai de la Vaslui, mi-a dat viața peste cap, în modul cel mai frumos posibil. Cred că am făcut-o inconștient sau direct din inimă, căci rațiunea mi-a fost suspendată automat și , vrăjită de încântarea și căldura de pe chipul necunoscutei, am exclamat: ce frumos zâmbiți, doamnă! Ce plăcut îmi este să văd oameni fericiți, încântați de aceste lucrări senzaționale!  ”Și eu pictez!” mi-a spus, în timp ce căuta în telefon să-mi arate lucrările sale. Ce frumos!, i-am răspuns.

 

 Cuprinsă de încântare

       Am zis că e frumos faptul că pictează, din amabilitate, dar când mi-a arătat lucrările executate de mâinile ei , am fost cuprinsă de încântare, uimire, admirație , bucurie. Îmi place să scriu, mai ales despre talentele nedescoperite. I-am spus că am fost jurnalistă și că, în prezent, am un blog. Am întrebat-o dacă ar fi de acord  să-mi răspundă la câteva întrebări, într-un interviu de trei minute, pentru un scurt articol. Spre surprinderea mea, i-a plăcut ideea.

    Mi-a părut o ființă modestă de la țară, neobișnuită cu întrebări indiscrete, dar inocența și sinceritatea ei m-au dezarmat.

 

Cine sunteți, stimată doamnă?

-       Pentru început, spuneți-mi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Cine sunteți, de fapt?

-    Numele meu este Xenia Prutianu și m-am născut în anul 1960, pe 11 aprilie, în comuna  Pușcași, județul Vaslui. Am absolvit Școala  Generală din  Pușcași, clasele  l-Vlll, apoi am urmat  o calificare  de nouă luni, în timp ce lucram  la Textila Vaslui. Am  lucrat și în croitorie, am fost  vânzătoare, am lucrat și în afara țării,  dar tot timpul am avut o pasiune pentru artă și frumos! Din copilărie mi-a plăcut desenul. De câte ori aveam ocazia, la școală și acasă, desenam, pictam... Doamna  dirigintă  îmi spunea deseori, că am talent și ar fi păcat să nu urmez o școală în acest sens. Dar viața nu mi-a oferit această  posibilitate... De anul trecut însă, la îndemnul nepoatei mele, am început să pictez și pe pânză! Folosesc vopsele acrilice...

 

-       Cum ați descoperit că vă place să pictați , ce a declanșat în dumneavoastră această pasiune?

 

-       De copilă, îmi plăceau culorile. Ele  m-au fermecat . Desenam pe caiet, pe hârtie, de câte ori simțeam să o fac.

 

-       Ce vă inspiră, cum vă vine să pictați? Cum vă simțiți când pictați un tablou? Ce stare aveți în acele momente?

 

Râde. Apoi, zice:

-        Iubesc la nebunie natura! Mă inspir și din imagini de pe Internet... Când îmi vine să pictez, mă cuprinde un moment de liniște, plăcere, bucurie. Mă rup de lumea asta și încep să pictez, la orice oră, la orice minut, se întâmplă și la 12 noaptea...

De dragul nepoatei...

      În timp ce vorbește,  îmi arată picturi create de ea, inspirate de natură.

      - La  cererea nepoatei mele, Diana Andreea,  aici de față,  am început să fac și  tablouri. Ea mi-a cumpărat și culori. De Crăciun, mi-a făcut cadou un set de pensule. Vede că îmi place și mă încurajează să pictez.                         

Cu nepoata, Diana Andreea, în București, la MNAR

 În timp ce îmi arată, zice: mi se pare foarte ușor, foarte simplu. Râde. Îmi  spune ca o întreabă pe nepoată, uneori, ce culoare să folosească.

- O fac  pentru mine, dar și de dragul ei!

-       Haideți să vă arăt,  să nu ziceți că mă laud...

    Căuta un tablou anume prin telefonul său. Și pentru că nu îl găsea, se scuză:  acum sunt și emoționată! În cele din urmă, îl găsește .  Îmi arată multe lucrări și îmi povestește când și cum  a fost făcută fiecare:  ”lucrez rapid, iar în momentele acelea, mă liniștesc".

- Cât timp vă ia să creați un tablou din acesta?

-       Depinde de complexitatea tabloului și de intensitatea emoției pe care o pun pentru a-l crea... Poate dura o zi, mai mult sau mai puțin.

  - Cum amestecați culorile?  Ați urmat o școală, un curs unde să fi învățat o tehnică anume?

-       Nu!!! Eu lucrez cum simt și  cum îmi place, nu am făcut nicio oră de școală!

   O întreb: când ieșiți în curte, vă inspiră florile, natura? Da, zice, florile, pădurea, orice. Am zis că o să pictez  mai multe flori. Îmi arată o fată ce cântă la vioară și își propune să o picteze. Îmi spune că nepoata i-a instalat o aplicație, pentru un plus de inspirație. Iubesc natura la nebunie, îmi mărturisește . Când văd ceva care  îmi place,  inspirația vine rapid.

 

 

Pagina de facebook a Xeniei Prutianu :

https://www.facebook.com/xenia.pruteanu.7