Doamna îmbrăcată în
lumină
Este al patrulea an de război mondial şi,
undeva, în Valea Iria, din apropierea Fatimei, lumina avea să poarte o victorie
asupra întunericului prin intermediul a trei copii cu vârstele cuprinse între 7 şi 10 ani. Este
o primăvară cu livezi în floare şi iarbă
fragedă, numai bună pentru turmele micilor păstori.
13 mai, 1917...
Lăsându-şi turmele să pască în voie, copiii
hotărăsc să ridice o casă din pietre. Deodată un fulger brăzdează orizontul
.Speriaţi că îi va prinde ploaia, copiii îşi adună turmele şi pornesc spre
casă. Pe la jumătatea colinei sunt surprinşi de un alt fulger iar la câţiva
paşi, într-un stejar puţin mai înalt de un metru, văd o Doamnă nespus de
frumoasă şi blândă ale cărei vorbe le alungă toate fricile. Lucia povesteşte că
era “îmbrăcată toată în alb, mai
strălucitoare decât soarele (...) faţa sa, de o frumuseţe de nedescris, nu era
nici tristă, nici bucuroasă, ci serioasă cu un aer de mustrare blândă(...)Veşmintele
ei păreau făcute în întregime din lumină...”
Copiii stau la o distanţă atât de mică de
apariţia minunată, încât sunt cuprinşi în nimbul de lumină care o înconjoară. Numai
Lucia poate vorbi cu ea, Francisc poate doar să o vadă, iar Iacinta o vede şi aude.
Fecioara le cere să vină în acest loc şi luna viitoare, pe 13 . Apoi le spune că
este din ceruri şi îi întreabă : “vreţi să vă oferiţi Lui Dumnezeu ca să
primiţi toate suferinţele pe care vi le va trimite drept ispăşire pentru
păcatele cu care El este supărat şi ca cerere pentru întoarcerea păcătoşilor?”
Copiii acceptă, iar Fecioara le dă
încuviinţarea că harul Lui Dumnezeu îi va întări. În timp ce vorbeşte, îşi
desface braţele din care se revarsă o lumină spre inimile lor, iar trupurile
cad în genunchi în rugăciune: “Preasfântă Treime, te ador! Dumnezeul meu, eu Te
iubesc în preasfântul sacrament”.
Înainte ca lumina să-i deschidă drum prin desişul
stelelor, Fecioara Maria le cere să se roage Rozariul pentru a obţine sfârşitul
războiului şi pacea în lume...
Inima străpunsă de
spini
Copiii încearcă să păstreze secretul, dar
explozia de bucurie pe care o simţiseră în prezenţa Fecioarei este ca un torent
ce rupe stăvilarele...Prin urmare, la a doua întâlnire, pe 13 iunie, vreo 50 de
persoane îi urmează. Apariţia este precedată de acel fulger...Lucia cere
vindecarea unui bolnav apoi spune că ar vrea să meargă în cer. I se răspunde că
Iacinta şi Francisc or să meargă
înaintea ei. Ea trebuie să mai rămână pentru că, prin ea, Iisus vrea să
instaureze devoţiunea către Inima neprihănită a Maicii sfinte... Deschizându-şi braţele, Fecioara le transmite o lumină care-i absoarbe în Dumnezeu. Ei pot să vadă cum un fascicul de
lumină se îndreaptă spre cer acoperindu-i pe pe Iacinta şi Francisc iar
celălalt fascicul se îndreaptă spre pământ acoperind-o pe Lucia. “În faţa palmei mâinii drepte a Frumoasei Doamne
se afla o inimă înconjurată de spini
care o apăsau din toate părţile”. Prin
puterea acelei lumini, vizionarii înţeleg că este Inima neprihănită a Mariei, rănită de păcatele
omenirii, care cere pocăinţă şi ispăşire” . Cei 50 de oameni aud
glasul Luciei dar nu şi răspunsurile, văd transfigurarea copiilor şi frunzişul micului
stejar aplecat înspre est ca şi cum ar
fi atins de poala unei haine nevăzute .
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu