Expoziția "Specii de spații" (14)- Guy Tillim

      Lucrarea aparține lui Guy Tillim, născut în anul 1962 la Johannesburg, în Africa de Sud

     Administrative Building, Antsiranana, Magagascar, 2007, Seria Patrice Lumumba

Un vis al autorului, un vis frumos al omenirii

      Lucrarea lui Guy Tillim tratează tema apartheid-lui. Imaginea este un compendiu de spaţii pe care autorul le vede  convieţuind, le vede apropiate şi paşnice. Pe de o parte acvem un bărbat care lucrează într-un birou,  într-o linişte perfectă, cu uşa deschisă,   şi femeia care pare că stă să treacă fix prin dreptul biroului său. Dacă nu am şti că ei se află în spaţii diferite, am crede că cei doi se află în aceeaşi clădire, preocupaţi fiecare cu sarcinile pe care le are de îndeplinit. E un vis al autorului, probabil, un vis frumos al omenirii, care vrea să trăiască în pace, fără diferenţe care să ne separe. 

 Două moduri de percepţie

    Lucrarea poate fi percepută în cel puţin două moduri: unul obişnuit care nu dă semne de schimbare sau vreo acţiune care să modifice radical scena, şi unul misterios care parcă aşteaptă o schimbare menită să modifice spaţiul, trăirile, gesturile, dintr-un moment în altul…

Descrierea de specialitate

     "Inspirat de artiștii David Goldblatt și Santu Mofokeng, conaționalii săi, Guy Tillim lucrează ca foto- reporter  în anii 80 și explorează societatea apartheidului. După imagini în care documentează conflictele din Angola și Ruanda, ori căutările agonice ale identității post - coloniale, seria Avenue Patrice Lumumba este un periplu prin orașele de pe continentul african în care piețe sau bulevarde poartă numele lui Lumumba, prim - ministrul Congo-ului după câștigarea parțială a independenței față de Belgia. Tillim chestionează statutul de simbol ideologic al lui Lumumba, intr-o serie de imagini care nu propune "o mărturie condensată despre statele africane", așa cum atenționează autorul, ci imaginează acele străzi și clădiri ca fiind alăturate într-un " bulevard al viselor" ce traversează întreaga Africă "

Georgeta Istrate

Festivalul "Amintiri din copilărie", Parcul Tineretului (14-16 iunie 2019)

       Încântare în parc 

      Aseară, mă plimbam prin Parcul Tineretului. Era o atmosferă plăcută,  subliniată de o adiere de vânt ce mângâia fermecător oamenii, animalele, copacii. Aerul parfumat de flori de tei făcea o terapie  a respirației încântătoare fiecărui vizitator al parcului. Pe pod, zeci de copii, însoțiți de părinți, priveau spectacolul țestoaselor care se adunaseră cu zecile la ospățul pufuleților . Am scos telefonul să le filmez...

               Plimbându-mă pe marginea lacului, am ajuns într-o zonă în care se auzeau râsete de copii, strigăte de joacă și voci de adulți, amplificate de microfoane. Am intrat în zona de unde veneau aceste semnale și am văzut muuuuulți copii, care se distrau în foarte multe moduri. Pe o alee, am întâlnit actori și actrițe costumați în tot felul de personaje. Ei se jucau cu cei mici. Pe o scenă, a apărut un prezentator care anunța următoarea piesă de teatru. Era  însuși Cove. Acesta a anunțat că cei prezenți asistă la Festivalul "Amintiri din copilărie" și că putem lua un program pentru a ne informa despre derularea evenimentelor. 

      În program am găsit o mulțime de informații: " Festivalul celor mai frumoase amintiri din copilărie vine și anul acesta în Parcul Tineretului, pentru a dărui experiențe de neuitat, construite bucățică cu bucățică, precum un puzzle uriaș în care fiecare piesă reprezintă o surpriză pregătită cu drag. 

         Timp de trei zile vă provocăm să ne fiți alături - cu mic, cu mare - și să vă bucurați de teatru, soare, joacă și relaxare. Spectacole de teatru - de la producții clasice la teatru stradal, pe catalige sau cu holograme - spectacole de dans contemporan, instalații cu tot soiul de mecanisme năstrușnice, concerte, ateliere, jocuri îndrăgite ale copilăriei și numeroase demonstrații și momente de animație, vă așteaptă la scena colorată a festivalului și pe peluzele din vecinătatea acesteia. 

    Și nu vom împărtăși doar povești minunate, sosite de peste mări și țări, ci și puțin din nostalgia vremurilor în care ingredientele necesare unor momente de neuitat erau zilele senine și prietenii alături. Așadar, dragi părinți, lăsați grijile și rutina la o parte și lăsați-vă conduși de cei mici într-o aventură plină de emoție și candoare, care menține trează bucuria pură a copilăriei "

 

     Am plecat din zona copilăriei. Luna apăruse pe cer, ca un martor tăcut al bucuriei acestei seri. Curând am ajuns în strada cu zgomote de mașini și oameni, mai mult sau mai puțin grăbiți....

Georgeta Istrate

Expoziția "Specii de spații" (13) - Pertti Kekarainen

Tila (Passage V), 2007

       Lucrarea este opera artistului Pertti Kekarainen, născut în anul 1965 la Oulu, Finlanda.

         O lucrare care m-a fascinat din prima clipă. Contrastul dintre întuneric și lumină, senzația de spații de mărimi și culori diferite, mă poartă cu gândul la visurile mărețe pe care le aveam în copilărie. E ca o ispită căreia nu pot să-i rezist. Iar albastrul acela, ah, albastrul!...

O lumină care mă cheamă

     În fața lucrării, am sentimentul că, dacă aș intra, captată de lumina care parcă mă cheamă s-o cunosc, s-o experimentez, s-o îmbrățișez și poate chiar s-o gust, n-aș mai vrea să mă întorc. Atât de mântuitoare e lumina pe care artistul a reușit să o zugrăvească în această lucrare!

Trei axe tematice 

       În compoziţia acestei prezentări, am ales un fragment din Catalogul expoziţiei, pagina 14. Autorul acestor rânduri este curatorul ei, Mihnea Mircan. El  face referire la întreaga expoziţie.

    Aşadar, Mihnea  spune că în geografia spaţiului în care sunt aşezate lucrările la Muzeul Naţional de Artă al României: “aş vrea să subliniez trei axe tematice care susţin selecţia. Un grup distinct de lucrări examinează geometriile moderniste: sisteme de măsură optică a lumii. Un alt grup chestionează capacitatea gesturilor performative de a genera sau de a transforma spaţii. Arhiva, atlasul, harta şi palimpsestul joacă, în cel de-al treilea grup, rolul limitei perecquiene, instituind frontier variabile unde investigaţia spaţială îşi poate cuprinde obiectul”

Descrierea de specialitate

           "Cuvântul "Tila", care poate însemna localitate, stare sau poziție, grupează lucrările artistului în jurul unor teme ca tăcerea, așteptarea și umbra. O oglindă anamorfică care amintește de experimentele artei renascentiste surprinde partea nevăzută a scenei fotografiate și îi dă un volum straniu, perforat de lumini și reflexii. Lucrarea compune o scenă pe care e reprezentat sensul etimologic al cuvântului fotografie : a scrie cu lumină "

Georgeta Istrate

Expoziția "Specii de spații" (12) - Bernard Frize

Synchronia...

de Bernard Frize, născut la Saint Mandé, Franța.

Ce se întâmplă când nu se întâmplă nimic? 

    În rezumatul expoziţiei publicat de curatorul Mihnea Mircan în Catalog, la pagina 11, am găsit un text care poate caracteriza lucrarea de faţă , dar şi pe celelalte. El comentează şi redă pasaje din cartea lui Georges Perec," Specii de spaţii", de unde expoziţia a preluat numele.

  Aşadar, " Ce se întâmplă, se întreabă Perec , atunci când nu se întâmplă nimic altceva decât vremea, oamenii, maşinile şi norii? (...) Perec arhivează locuri comune şi locuri fantastice , non-locuri, locuri imposibile şi locuri care ar putea fi oriunde, urmărind felurile în care imaginaţia se spaţializează pentru a le cuprinde , descrie ori ocupa" 

Frumos!  

        

     Lucrarea  este o simfonie de culori, o terapie a sufletului. Nuanțele se întrepătrund ca într-un dans vrăjit.  Îți încântă privirea, parcă ar fi un câmp de discuri care mai de care mai vesel. Din punct de vedere spiritual, îmi dă senzația de a fi una cu universul. Sentimentul de individualitate dispare și o legătură subtilă cu tot și cu toate pare să  lege ca un liant interiorul și exteriorul. Primul cuvânt care mi-a venit în minte în momentul în care am descoperit-o, a fost : frumos!!!

Descriere de specialitate

            "  Discurile sau ochii abstracți din lucrarea lui Bernard Frize delimitează și amestecă în același timp urmele unor procese picturale distincte, pe care titlul ne îndeamnă să ni le imaginăm ca perfect simultane. Amestecul de acrilic și rașină pe care îl folosește din anii 1990 și pe care îl aplică într-un singur jet, pentru a lăsa culoarea  - mai curând decât mâna - să acționeze, produce contaminări între spații, intersecții între pete de culoare, și incertitudine în legătură cu raportul dintre figură și fond: o relație în care griul în degradeu și formele circulare se voalează sau eclipsează reciproc ". 

Georgeta Istrate

Expoziția "Specii de spații" (11) - Farah Atassi

Farah Atassi

      În această postare voi prezenta patru lucrări ale artistei de origine belgiană, Farah Atassi. Sunt foarte sugestive, dacă ne ducem cu gândul la titlul expoziției. În plus, foarte  admirate de către publicul cunoscător de arhitectură. Am surprins câțiva vizitatori încântați peste măsură de aceste lucrări. Unul dintre ei nu s-a putut abține și a exclamat tare și clar :"de multă vreme nu am mai văzut asemenea lucrări!"

   Într-adevăr, picturile sunt fascinante, creează spații cu ușurință și îți dau senzația de  multidimensionalitate. În plus, stimulează imaginația și creativitatea privitorului.

Transitional Home 1, (2009)

The Painter II, 2016

" Picturile lui Farah Atassi construiesc scenografii stranii din proporţii distorsionate , reflexii, motive care amestecă forme moderniste şi tipare folclorice , detalii arhitecturale şi forme organice redate schematic. Acest teatru al obiectelor este atât mimetic cât şi abstract , un loc în care cvasi-forme şi prezenţe fantomatice , abia distinse volumetric de mediul în care apar , sunt arătate şi ascunse , expuse şi camuflate" (Catalog expoziţie, pagina 15).

Abandoned store 2011

The bathroom 2009

Descrierea lucrărilor

      Artista descrie spațiile pe care le pictează ca pe un "receptacole pentru acțiune", unde spectatorul poate simți tensiunea cauzată de sentimentul sosirii prea devreme sau prea târziu față de momentul producerii unui eveniment. Picturile sunt scene pentru distorsiuni de scară și aplatizări surprinzătoare, pentru îmbinarea unor motive folclorice cu geometrii moderniste, pentru regândirea unor decoruri nici bidimensionale, nici întru totul înzestrate cu volum :un teatru al obiectelor și spațiilor, în părți egale mimetic și abstract ".

Georgeta Istrate