e toamnă iar și frunze cad pe străzi pustii,
tu mă săruți cu sufletul
pe frunte,
îți mângâi ochii verzi cu
buze arămii
cad ploi de raze albe și-n
inimi doruri multe
pe malul lacului stăm mângâiați de toamnă
ținându-ne în brațe ca într-un basm sublim,
iar vântul ce adie în plete ne îndeamnă
să ne iubim, căci viața se duce în neguri puțin câte puțin.
se ceartă pescărușii cu rațe și cu ciori
pe luciul apei bat din aripi fără vină,
asemenea spectacol nu vezi adeseori
nici clipa asta dulce nu o să mai revină.
și mâna mea te mângâie ușor,
iar capul tău frumos pe piepul meu îl culc,
se-aude dulce lacul ce murmură a dor
cine a spus că toamna iubirile se duc?
Georgeta Istrate
Emoționante versuri! Superb tablou de toamnă surprins în condei! Felicitări!
RăspundețiȘtergere