Am achiziţionat
de curând cartea EUROSTUDII
Vol. I. Incursiuni în vârstele Europei, apărută la Editura Universităţii
din Bucureşti. După ce am citit-o, m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre
fiecare articol şi să dau două-trei citate care să ilustreze, pe scurt,
tema abordată.
Volumul este
alcătuit dintr-o serie de comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile
Eurostudii ale Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Coordonatori: Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.
Autor: Lavinia Ţânculescu
Universitatea din București
Tema:ARMONII APARENTE: DE
LA CONFLICTUL INTERIOR LA CONFLICTUL ORGANIZAŢIONAL
Articolul Laviniei Ţânculescu este cuprins între paginile 271-283 din
volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”
Întrucât articolul Laviniei este scris în limba engleză, voi transcrie doar
rezumatul lucrării.
” În ciuda faptului că organizaţiile îşi propun , cel puţin la nivel
declarativ, să celebreze unicitatea angajaţilor , prin aderenţa la valori
precum incluziune şi diversitate, parcurgem o perioadă în care , pe fondul
dinamicii alerte a erei digitale , companiile practică un control tot mai
strict asupra resurselor pentru a rămâne profitabile pe piaţă. Pornind de la o
teorie relativ simplă , descrisă în 1945 de psihanalista Karen Horney , explicăm
cum stările nevrotice născute în lumea organizaţională se constituie din
atitudini graduale în conflictul interior pe care îl resimte un angajat între
dorinţele şi valorile individuale şi ceea ce compania îi oferă. Dintr-o dorinţă
mai degrabă inconştientă de a gestiona conflictul pe care îl resimte ,
angajatul parcurge o serie de stadii , de la căutarea prezenţei oamenilor ( engl. moving towards people) până la hotărârea
de s-şi reinstaura setul de valori, îndreptându-se împotriva companiei ( engl.
moving against people).
Toată această dinamică se petrece pe fondul unei deconectări a managementului
companiei de realitatea trăită de angajaţi. Astfel, se creează – şi tind să
persiste într-o companie – o serie de stări pe care le-am denumit „armonii
aparente” , iar nu atât „artificiale”.Mai mult, această deconectare a companiei
de realitatea experimentată concret de angajat se transformă în timp într-un
conflict organizaţional. Lucrarea include , pe lângă paralela teoretică
realizată între ideile exprimate de Karen Horney şi realitatea organizaţională
de pe piaţa românească , şi ilustrarea temelor abordate prin două vignette clinice” ( pagina 271).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu