“Laponă”-
natură autentică şi natură artificializată
 | |
| Laponă |
Lucrarea de față este inspirată de Lapona Enigel
a lui Ion Barbu. Este prezentată așa
pentru că are o istorie de prin ‘91 – ‘92, când am fost cu un grup de astfel de lucrări
la Arras,în Franţa. Expoziția a avut loc într-o sală gotică imensă. A fost atât
de interesantă, încât s-au înregistrat vreo zece mii de vizitatori într-o
săptămână. La vernisaj a venit un senator de Arras, însoțit de ministrul culturii la vremea aceea. Și toată
lumea a zis: ce sânge proaspăt vine prin voi în arta franceză! Asta după ce înainte
cu câteva zile, spuneau : ai noștri, nimic! Și, într-o seară, când ne-am adunat
mai mulți, le-am explicat ce se întâmplă cu arta din est și ce se întâmplă cu
arta franceză. Și când le-am vorbit de Pignon și de alți artiști de-ai lor, și
am intrat în descrierea creației lor, atunci lucrurile au început să se
schimbe. Mi-am dat seama că noi eram priviți ca niște maimuțe parașutate din estul sălbatic
în vestul civilizat. Lucrarea aceasta și încă vreo zece, cinsprezece lucrări
expuse în sala gotică de acolo, au fost înconjurate fin, așa cum se vede aici, de
ierburi din Câmpia Panonică. Am adunat diverse chestii de la polonezi de la cehi - pe care
le-am găsit în drumul nostru cu mașina. Le-am depozitat într-un săculeț și am
pus lucrările, fiecare înconjurată de câte un teritoriu din ăsta concret.
Arta –
provocarea simţurilor
Mă uit mai bine la acea lucrare ce pare din
piatră și întreb : ce material ați folosit? Artistul mă privește câteva clipe
și hotărăște altceva : hai să vedem! Îi spun că eu lucrez la muzeu și că acolo
nu e voie să atingi operele de artă. El insistă : hai să vedem!!! Zâmbește a
surpriză. Ating și sunt uimită. Constat că este un material extrem de ușor. Zic
: carton sau ce ați folosit? Da! Ăsta e rolul artei. Să falsifice realitatea și
să provoace simțurile să vadă dincolo de ceea ce sunt obiectele. De fapt, e natură. Aici e natură autentică pe
moarte, arătând spre cuibul creat din iarbă aproape uscată, iar aici este
natură artificializată, surogat. Dar pentru cel care percepe creația, nu există
diferență decât de ordin cultural. Și exemplul cel mai clar este cel despre
expoziția de care vă povesteam mai devreme. În timp ce toate exponatele erau frumos aranjate pe jos, un
vizitator a venit însoțit de câinele său. Și prima reacție pe care a avut-o
câinele, a fost să facă pipi pe una dintre lucrări.
M-am
gândit în clipa aceea că poate acel câine încerca să-şi marcheze teritoriul. Însă artistul avea o altă părere : el nu avea
cum să-și marcheze teritoriul, căci lucrarea era așezată chiar în mijloc. Nu mi-a venit altceva în cap în momentul acela
decât că au avut de-a face cu un câine “artist”.
Se pare că gluma i-a plăcut, căci a aprobat râzând. Apoi, după o secundă de
gândire, ca și cum chiar în acel moment ar fi avut o revelație extraordinară, a
adăugat :da, da, da, da!!!
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu