Prietenia, mai importantă decât
bogăția materială
Prietenia, în gândirea antică, a fost concepută ca un bine indispensabil
vieţii şi care nu era separat de virtute. Or, virtutea este condiţia esenţială
a fericirii. Conceptul de “philia” (iubire de prietenie) înseamnă
orice fel de ataşament faţă de alţii, deci şi de prietenie. Cel mai important teoretician al conceptului
de “philia” a fost Aristotel, care a făcut din conceptul de prietenie o temă
majoră a preocupărilor sale. În Etica nicomahică a dedicat acestui
subiect două cărţi - cartea a VIII-a şi a XIX-a.
Nicio altă lucrare nu tratează prietenia cu atâta claritate, ca lucrarea
lui Aristotel. În concepţia sa,
prietenia este mai importantă decât bogăţia materială , este o “floare a virtuţilor”:
“ prietenia este o virtute sau, cel puţin, inseparabilă de virtute. Şi nu există alt
lucru mai necesar vieţii decât ea. Căci
nimeni nu ar concepe o viaţă fără prieteni , chiar dacă ar fi să posede toate celelalte bunuri la un loc”.
De prieteni au nevoie şi bogaţii, şi săracii
Atât săracii cât şi bogaţii au nevoie de prieteni.Bogaţii pentru a-şi
menţine prosperitatea, iar săracii sau cei aflaţi în situaţii nefericite
găsesc în prieteni un refugiu. Aristotel spune că la baza prieteniei stau trei
raţiuni: binele, utilul şi plăcutul cărora le corespund trei tipuri principale
de prietenii: prietenie bazată pe virtute, pe plăcere sau pe interes. Semnul
caracteristic prieteniei este intimitatea relaţiilor, căci doar petrecând timp
împreună, celălalt poate fi cunoscut şi
acceptat.
Aşadar, prieteniile
se împart în trei categorii distincte. Ele pot fi identificate după cele trei
criterii pe care le-am amintit: binele, utilul şi plăcutul: “Prietenia
presupune deci o bunăvoinţă reciprocă, fiecare dorind binele celuilalt,
bunăvoinţă ce nu trebuie să rămână ignorată de niciunul dintre cei doi şi la
baza căreia trebuie să stea unul dintre motivele despre care am vorbit mai
înainte”.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu