Oamenii cu funcţii înalte
De asemenea, oamenii care au
funcţii înalte, au două feluri de prieteni : unii sunt agreabili, iar alţii le
sunt utili. Aristotel spune că doar în cazuri rare unul şi acelaşi om poate să fie
şi plăcut, şi util. Cei aflaţi la putere au nevoie de oameni care să-i amuze şi
oameni supuşi, care să le execute
ordinele.
În cazul în care prietenia implică superioritatea uneia dintre părţi ,
cum ar fi cea a tatălui faţă de copil,
sau a oricărei persoane mai în vârstă faţă de una mai tânără, este vorba despre o
persoană cu autoritate şi una subordonată. În acest caz, datele problemei se schimbă: “
prietenia părinţilor faţă de copii nu este acelaşi lucru cu cea a unui superior faţă de un subaltern, dar
nici măcar cea a tatălui faţă de fiu nu
este acelaşi lucru cu cea a fiului faţă
de tată sau ce a soţului faţă de soţie
cu cea a soţiei faţă de soţ. Căci virtutea şi funcţia proprie fiecăruia dintre ei sunt diferite şi diferite sunt şi motivele sentimentelor lor; diferite vor fi, în
consecinţă, şi sentimentele lor de afecţiune
şi prietenie”. Aceste relaţii se schimbă în timp , iar când diferenţele devin
foarte mari “ ca de la om la zeu”,
prietenia nu mai este posibilă. Prietenia între un soţ şi o soţie este ceva
firesc , omul fiind înclinat spre viaţa de cuplu mai mult decât spre cea
în societate. Soţii au îndatoriri
diferite , se ajută reciproc, în acest caz, ei îmbină utilul cu plăcutul.
Aristotel este de părere că prietenia dintre soţi este întărită şi de apariţia
copiilor. Prietenia poate consta uneori, mai mult în a iubi decât a fi iubit.
Este cazul mamelor , care-şi dăruiesc iubirea necondiţionat.
Aspiraţia spre onoare
Aspiraţia spre onoare este încă
un motiv de legare a prieteniilor. În acest caz, oamenii vor mai mult să fie
iubiţi decât să iubească. Aceştia sunt linguşitorii , de obicei afaţi pe o
treaptă inferioară. Ei iubesc mai mult
ori simulează acest lucru pentru un interes, în acest caz pentru
onoare. Oamenii care fac acest lucru doresc să fie stimaţi de
persoane cu funcţii înalte, în ideea de a obţine de la aceştia favoruri : “
dar faptul de a fi iubit este în sine un
motiv de bucurie. S-ar părea deci că a te bucura de iubire valorează mai mult decât a te bucura de stimă şi că
prietenia este demnă de dorit pentru ea însăşi”. Relaţiile dintre prietenii de
condiţiile inegală ar trebui să aibă la bază recunoştinţa. De asemenea, acela
care beneficiază de un avantaj material sau moral ar trebui să-şi onoreze
prietenul (binefăcătorul) atât cât poate.
“ Un lucru este însă
neîndoielnic, şi anume că nu trebuie să acordăm totul uneia şi aceleiaşi
persoane. Şi trebuie de regulă să dăm întâietate obligaţiei de a răspunde unei
binefaceri în loc să facem plăcere unui camarad, binefacerea primită fiind ca
un împrumut de care trebuie să ne achităm faţă de cel care ni l-a acordat mai
degrabă decât să facem daruri unui camarad”.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu