Vocea impersonală a calculatorului
Apariţia vocii electronice a desfiinţat toate piedicile
din sfera informaţională pentru nevăzători.
Practic,
vocea electronică transformă literele unui text în sunetele limbii pe care o
alegi. Pentru citirea textelor de pe Internet, Sergiu Ruba foloseşte vocea
electronică în limba italiană, pentru că are o sonoritate mai plăcută,
stabilită după glasul unui tenor, în comparaţie cu vocea metalică redată în
limba română . Este aproape imposibil de crezut că, un om care nu vede, poate
să atingă asemenea performanţe, poate să
obţină premii internaţionale, să predea la o universitate sau să conducă o
redacţie. Lui Sergiu Ruba îi place să fie independent şi totuşi este dependent
de nişte echipamente electronice fără de care viteza sa de lucru ar fi
încetinită.Povesteşte despre o traducere din franceză realizată prin anul
1999: « Ca să traduc această carte trebuia să recurg la mijloacele tehnice
de atunci.Mi-aduc aminte, eram înconjurat de 16 volume, dintre care 8 în
alfabetul Braille, lucram la calculator
cu o voce electronică relativă, pentru că tehnica de atunci era mult mai
slabă…La timpul respectiv nu aveam textul în limba franceză scanat, aşa că
soţia mi-a citit cartea,am înregistrat-o pe casetă, am recitit-o şi i-am făcut
corecturile. Acum este mult mai simplu, în sensul că sunt două fişiere care se
manevrează foarte uşor cu ajutorul tastelor ». Ca să atingi performanţele
scriitorului Sergiu Ruba ai nevoie de o memorie bună, inspiraţie,
multă imaginaţie, sensibilitate
şi putere de muncă. Dintre cărţile sale amintesc : « Spontaneitatea
înţeleasă »(poezie) ; «Iluzia continuă »
(poezie) ; «Iubirea şi orientul » (poezie şi nuvele) ;
« Contrabanda memoriei »(nuvele) ; « Dacă pleci în căutarea
mea » (antologie personală) ; « Marginal » (poeme) ;
« Demonul confesiunii » (roman) etc.
Ce
visuri de împlinit are Sergiu Ruba ? Nici nu este foarte greu de
ghicit. Doar vreo câteva cărţi ale căror subiecte îi stăruie în minte şi pe
care nu prea are timp să le scrie din cauza funcţiei solicitante pe care o are.
Ah, am plecat şi am uitat să-l întreb dacă acel timp liber, care l-ar face
fericit, înseamnă o idee înserată pe calculator, aşa de vreo 200 de pagini,
care să se termine cu o lansare.Nu ştiu, mă gândeam aşa...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu