De ce ţi se spune Filip cel Rău?
Şedinţa de terapie începuse de vreun sfert
de oră. După ce analiză mai bine dosarul, Eliza
îşi întrebă pacientul:
-
De ce
ţi se spune Filip cel Rău?
-
Chiar
vrei să ştii de ce?
-
Desigur.
Mor de curiozitate. Uneori, poreclele spun
foarte multe despre caracterul unui om. Doar că vreau să povesteşti singur.
-
Dacă
insişti...Bănuiesc că eşti interesată şi din cauza profesiei tale de psiholog.
De aceea îţi voi povesti viaţa mea, din care reiese că îmi merit acest nume cu
prisosinţă. Aşadar, m-am născut în mai 1974. Pe timpul sarcinii, mama a suferit
foarte mult. A avut ceea ce se cheamă în termeni medicali „sarcină toxică”. Se
pare că eu am fost karma ei cea mai dură, fiindcă din momentul în care m-a
conceput, am chinuit-o. Şi încă o mai fac. Să ştii că îmi dau seama că îi
provoc suferinţă, dar nu mă pot opri. E ca în Noul Testament, parcă în
capitolul Romani spune exact despre comportamentul meu „ Căci binele pe
care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”
-
...
-
Spuneam că, în timpul sarcinii, mama leşina des,
voma tot ce mânca, de multe ori se hrănea doar cu lămâi. Slăbise aşa de mult
încât oasele păreau că vor să iasă din piele.
-
De unde ştii toate astea, Filip?
-
Ce întrebare! De la mama, de la tata, de la cei
care au fost cu voia sau fără voia lor lângă ea. Unii care au fost martori ai
căsniciei lor mizerabile, mi-au spus că din cauza faptului că mama slăbise în
halul acela, tata îi arunca des în faţă că e urâtă şi că vrea s-o lase. În
realitate, mama este o fiinţă foarte frumoasă, are un chip neobişnuit, aş putea
spune angelic… Apropo, am citit undeva, nu-mi mai amintesc unde, că oamenii
care au RH-ul negativ nu ar avea originile pe planeta asta. Ei bine, ea are
acest RH. Şi, mai în glumă, mai în serios, spune că ea este o zeiţă… Dar să
revin la ce spuneam. Da… tata începuse să se uite după altele…
-
Te asigur că toţi bărbaţii, fie că au zeiţe sau
fiinţe umane lângă ei, se uită după altele, ţinu să adauge Eliza.
-
Poate că ai dreptate, dar eu am auzit că au fost
la un pas de divorţ din cauza asta.
-
Să înţeleg că ţi-ar fi părut rău dacă ai tăi ar
fi divorţat?!
-
Chestiunea asta mă lasă rece. Pe mine mă
interesează doar persoana mea. Restul să se ducă dracului!
-
Nu cred că ai un suflet atât de egoist…
-
Ei, dacă vrei să-ţi spun şi nişte cuvinte dulci,
fie. Oricum, subiectul acesta mă depăşeşete, iar dacă vrei părerea mea, chiar
dacă m-am născut pe lumea asta să-mi rănesc mama, recunosc că i-ar fi fost mult
mai bine fără tata. Şi fără mine… Nu ştiu ce a făcut zeiţa în alte vieţi să
merite o asemenea soartă… De ce zâmbeşti?
-
Repet, cuvintele tale îmi dovedesc încă o dată
că în tine există mai multă lumină decât vrei să laşi să se vadă.
-
Aşteaptă să vezi câte “nebunii planificate”
le-am făcut. Atunci o să vezi ce negru e
dracul. Şi nu-mi pare rău deloc. Unii spun că cei care fac rău altora
intenţionat sunt adevăraţi profesori!
-
Ohohooo, râde Eliza ! Hai mai bine să ne
întoarcem la ideea de început, aceea a naşterii tale. Ce ştii despre asta?
Georgeta Istrate
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu