Mausoleul lui Take
Ionescu
“Pe noi ne-a ursit soarta să îndeplinim fapta
cea mare. Noi vom fi sau groparii muncii de veacuri, sau zămislitorii unei
vieţi aşa de frumoase încât vedenia ei mă smereşte”. Cuvintele rostite de Take
Ionescu, politician si prim-ministru al României în perioada primului război
mondial, sunt atât de profunde, actuale, naţionale şi personale, încât nu poţi
să nu asociezi cele două dimensiuni: fizică şi spirituală. Căci dacă domnia sa
nu se mai află printre noi cu trupul, îi putem găsi sufletul şi ideile în
discursurile şi acţiunile sale. Şi dacă faptele şi vorbele acestui om pot fi o
pildă pe altarul istoriei noastre, putem să păstrăm un moment de reculegere la
mormântul său aflat la Mănăstirea Sinaia. Un moment de unire sufletească, de
salut, de recunoaştere într-o dimensiune
atemporală. Pereţii mausoleului său redau fragmente din discursurile rostite în preajma şi în timpul primului
război mondial referitoare la reîntregirea României.
A fost dorinţa politicianului să fie
îngropat aici, deoarece acesta este locul în care s-a vindecat de o boală
cumplită.
Tăcuţi, cuminţi, cu capetele plecate în
semn de respect, tineri şi vârstnici
intră, aprind o lumânare, păstrează un moment de reculegere şi ies în linişte
ca şi cum nu ar vrea să deranjeze. În curte, oamenii se plimbă meditativ,
citesc inscripţiile sau privesc îndelung imaginile pictate, parcă şi-ar căuta
propria identitate.
Amurgul îşi anunţa prezenţa, iar ultimele
raze ale soarelui îmbrăţişau în culori trandafirii Sinaia. Un gest de iubire al
Universului, ca un limbaj pe care nu-l înţelegeam pe deplin...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu