Supranumită şi “Catedrala Carpaţilor”,
Mănăstirea Sinaia este situată pe Valea Prahovei într-un peisaj fermecător pe
care luminile şi culorile răsăritului
îşi pun amprenta de 300 de ani încoace…
Se aud cântecele
îngerilor...
Tot ansamblul de la Sinaia este un adevărat
muzeu de artă şi spiritualitate românească, un loc unde localnicii şi pelerinii
beau din cupa credinţei. Aici a fost cândva o poiană traversată de ape. Şi, în
susurul blând ca şoapta unei chemări, într-o zi fierbinte de august a anului
1683, un călugăr bătrân a auzit coruri îngereşti preamărind-o pe Fecioara
Maria. Acest fapt nu a rămas fără ecou
în plan pământesc. A fost construită mănăstirea, apoi casele au început să
răsară una câte una. Aşa a luat fiinţă oraşul Sinaia. De sute de ani, Sfânta Liturghie
se revarsă în dimineţi înrourate prin vocile preoţilor: “Stăpâne Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în
ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale Arhanghelilor spre slujba slavei Tale,
fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care
slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine
toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”
Un monument vechi de
peste 300 de ani
Bătrânul călugăr auzise glas de îngeri, dar
nu avea puterea materială să ridice un monument închinat Fecioarei. Sarcina i-a
revenit Spătarului Mihail Cantacuzino care, plecat în pelerinaj la locurile
sfinte,a fost atât de impresionat încât a hotărât să ridice un edificiu. Se
pare că acolo, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai, boierul valah a avut o revelaţie care i-a atins coardele sensibile ale inimii.
Mintea a început să imagineze o mănăstire în munţii româneşti. Şi ce nume ar s-ar potrivi mai bine decât Sinaia?
Când
intri în curtea mănăstirii paşii sunt mai rari, începi să fii atent la toate
detaliile şi nu se poate ca arhitectura acestui loc să nu te impresioneze.
Portalul bisericii redă scene din Vechiul Testament reprezentate chiar de Moise
şi Aaron. Vulturul bicefal, ţinând în gheare sceptrul şi crucea, aminteşte de
familia Cantacuzinilor. Istoria locului a început se se scrie în anul 1695. Hramul bisericii este “Adormirea Maicii Domnului”.
Mănăstirea este construită pentru 12
călugări, la fel ca numărul apostolilor Mântuitorului. Biserica veche are formă
de cruce şi poartă amprenta stilului brâncovenesc, iar sculpturile din piatră
şi motivele florale împodopbesc coloanele pridvorului deschis. Ferestrele au
ancadramentele sculptate cu motive florale şi capete de lei. Catapeteasma din
zid este o adevărată operă de artă, străpunsă după legi tradiţionale de cele
trei uşi. Pictura impresionantă a fost relizată de un celebru pictor şi meşter
zugrav al vremii, Pârvu Mutu . Imaginile Judecăţii de Apoi te întâmpină din
pridvor şi te duc cu gândul la mila creştină preferată de ctitor. Într-un
document al vremii, acesta scria: “Iubeşte şi miluieşte pe aproapele tău,
cercetează pe cel bolnav şi sărac şi adăposteşte în casa ta pe cel oropsit”.
Acestea nu erau vorbe goale, având în vedere
că din cei 18 copii, 12 erau adoptaţi. Pereţii bisericii prezintă cele două
opţiuni pe care omul le are la îndemână: Raiul şi Iadul prin care omul poate
primi sau respinge mântuirea.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu