Întreaga dezvoltare a culturii
Petreşti cu cele trei faze ale sale (A, A–B, B) se înscrie în cursul celui
de-al treilea mileniu î. e. n., pe o durată de 500–600 ani. Se mai numeşte cultura
ceramicii pictate cental-transilvănene şi are staţinea eponimă lângă Sebeş, judeţul
Alba. Este răspândită, mai ales, în Podişul Transilvaniei. Materialul litic şi
ceramica prezintă unele legături cu culturile Cucuteni şi Gumelniţa. Prima sa
fază (A) se formează pe fondul anterior al culturii Turdaş, în partea sudică a
Transilvaniei şi nord-estul Banatului (grupul Foeni). Ulterior (în fazele A-B
şi B) se extinde spre est şi nord pe Valea Mureşului şi a Târnavelor, atingând
zona Clujului (Beldiman, 2008, p. 65). Era o populaţie sedentară care se ocupa
cu creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Aşezările se aflau pe malul
râurilor sau în apropiere de izvoare, uneori în peşteri. Purtătorii culturii
Petreşti construiau locuinţele cu platforme masive de lut pe trunchiuri despicate
de arbori. Acest procedeu a fost preluat, ulterior, pe scară largă, în cultura
Cucuteni. O imagine mai amplă asupra acestei culturi ne putem face studiind
îndeosebi ceramica pictată bicrom şi tricrom, în faza iniţială doar cu motive
geometrice unghiulare, apoi, în fazele A-B şi B se trece la motivele spiralice.
Pasta, de culoare roşie şi neagră, este foarte fină, de bună calitate arderea
este bine facută. Originea acestei picturi este încă neclară. Cu toate că
tehnicile picturale sunt oarecum diferite, se crede că cei din cultura Petreşti
au preluat decorurile din complexele culturale anterioare – Lumea Nouă-Cheile
Turzii şi Turdaş. Fiindcă ceramica acestei culturi seamănă foarte mult cu cea a
culturii Dimini din Thessalia, se acceptă ipoteza unei influenţe din această
zonă prin migraţii. Un prim indiciu pentru susţinerea acestei ipoteze l-ar
putea reprezenta definirea grupului Foeni din Banat, ca şi unele materiale din
Serbia, de pe culoarul Vardar-Morava, cel prin care se asigură legătura între
nordul Greciei şi Dunărea sârbească. Începutul culturii Petreşti se
paralelizează cu fazele II-III ale culturii Precucuteni. Contactul dintre cele
două culturi a avut loc în sud-estul Transilvaniei, rezultând aspectul Ariuşd
al culturii Cucuteni, care a preluat, probabil, tehnica pictării ceramicii din
cultura Petreşti şi a transmis-o în restul complexului cucutenian. Între
cultura Petreşti şi culturile Gumelniţa şi Sălcuţa au existat numeroase
contacte, materializate, între altele, prin preluarea picturii cu grafit în
etapele finale ale culturii Petreşti (Beldiman, 2008, p. 65).
Cert este că purtătorii culturii Petreşti au
creat o ceramică pictată de ţinută artistică superioară, obţinută prin tehnica
preparării şi arderii în cuptor a vaselor, ai căror pereţi fini au o rezonanţă
deplină. Din păcate, realizările acestei culturi au ajuns pana la noi doar sub
formă de fragmente, ceea ce îngreunează procesul de reconstituire al formelor şi
mai cu seamă ritmul desfăşurării complete al motivelor geometrice trasate atat
de frumos. Meritul culturii Petreşti este acela că a generalizat tehnica
picturii de calitate superioară, executată înaintea arderii vaselor. Ei au
transmis metoda purtătorilor complexului cultural Ariuşd – Cucuteni-Tripolie: „Cele
două culturi (Petreşti şi Cucuteni) s-au dezvoltat apoi sub semnul unui
sincronism parţial, cu un anumit specific care a constat în faptul că fiecare
dintre fazele culturii Petreşti le-a precedat în timp pe cele ale culturii
Cucuteni, faza B a celei din urmă continuând să se dezvolte încă o bună bucată
de timp după încheierea procesului de dezvoltarea Petreştiului.(http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/cpvm/capitolul%2054b.
htm).
Sfârşitul culturii Petreşti se produce într-un
moment corespunzător fazei Cucuteni A-B, probabil din cauza pătrunderii
comunităţilor stepice de origine răsăriteană ale grupului Decea Mureşului, apoi
a purtătorilor culturii Bodrogkeresztúr.
- Beldiman, Corneliu, Istoria veche a românilor, Datele, Editura
Pro Universitaria, Bucureşti, 2008
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu