« Unde este
icoana mea ? »
În faţa altarului se află o iconiţă a Maicii Domnului numită Axioniţa, înaintea
căreia se aşază candela din care preotul ia untdelemnul cu care miruieşte
credincioşii. Pe măsuţa din faţa ei se pun prinoasele ce urmează să fie
sfinţite.Icoana are o poveste tulburătoare. Când Prodromiţa s-a întors acasă,
monahii au hotărât să o aşeze în locul ei, iar icoana cea mică au dus-o în pod,
la păstrare. După o săptămână, preoţii şi călugării au asistat la o scenă
neobişnuită. O femeie a intrat în biserică, s-a uitat de jur împrejur, apoi a
început să plângă şi să întrebe strigând cu lacrimi amare : « unde
este icoana mea? ». Călugării au rămas uimiţi de reacţia ei. Femeia le-a
povestit că, în vechiul regim, soţul ei fusese închis pe motive politice şi
urma să fie executat. În noaptea dinaintea execuţiei, disperată, a venit plângând la schit, iar părinţii de
atunci, făcându-li-se milă de ea, i-au dat cheia şi au lăsat-o să se roage
toată noaptea lângă această icoană. A doua zi, avea să afle că soţul ei nu va mai fi executat
și va fi eliberat. Minunea mărturisită de acea femeie i-a determinat pe
călugări să readucă icoana în biserică . Au înrămat-o, i-au îmbrăcat trupul în argint şi
i-au redat locul iniţial.
Procesiunea cu moaşte sfinte
Biserica are două hramuri: « Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena » şi « Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavril ».Lăcaşul adăposteşte părticele din moaştele mai multor sfinţi:
Ioan Gură de Aur,Haralambie, Elefterie, Siluan Athonitul, Alexie-omul Lui
Dumnezeu, Ioan Iacob Hozevitul etc. Unele
au fost dobândite de la Sfântul Munte
Athos, altele au ajuns la Darvari prin grija P.S.Ambrozie, care a avut misiunea
de a recupera raclele cu moaşte
confiscate de vechiul regim. Acestea au fost returnate lăcaşurilor cărora le
aparţinuseră, iar cele ale căror biserici fuseseră demolate, au fost
încredinţate Schitului Darvari, spre
bucuria credincioşilor şi a vieţuitorilor de aici. În ziua în care am vizitat
mănăstirea, după vecernie, am asistat la o procesiune ocazionată de prăznuirea
zilei Sfântului Ioan Gură de Aur: “Când sunt prăznuiţi sfinţii ale căror moaşte
se află aici, noi facem o slujbă, apoi o
procesiune în jurul bisericii care este aceeaşi cu cea din noaptea de Paşti de
la prohod. Procesiunea reprezintă un semn
al biruinţei asupra răului. Purtăm moaştele aşa cum odinioară preoţii
Israelului purtau Chivotul Lui Dumnezeu când se întorceau triumfători din
luptă.Acest lucru ne întăreşte”, a subliniat stareţul mănăstirii, Teofil
Anăstăsoaie.
Bucuria
bătrânului preot
Călugării de la Schitul Darvari spun că
foarte mulţi tineri care s-au cunoscut aici, s-au căsătorit şi au format
cupluri trainice... Lucram la acest material şi întâmplarea a făcut să întâlnesc o doamnă
care mi-a mărturisit cu emoţie şi recunoştinţă o experienţă trăită cu aproape
trei decenii în urmă. Doamna se numeşte Elena Ungureanu şi iată ce mi-a
povestit: “Aveam 22 de ani, de-abia venisem în Bucureşti, eram timidă şi
neobişnuită cu viaţa de la oraş. Într-o zi, o cunoştinţă m-a dus la Schitul
Darvari, care, la momentul respectiv, era biserică de mir. Stăteam pe o bancă
în curte, pierdută în gânduri şi priveam cerul. Un preot bătrân, al cărui nume
nu îl ştiu, s-a apropiat de mine şi mi-a vorbit. Era în anul 1978, când regimul
politic stătea cu ochii pe biserică... Pe faţa acelui părinte am citit bucuria
de a vedea că tinerii încă îl mai caută pe Dumnezeu. La un moment dat, bătrânul
preot m-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc. Eu am spus că n-am niciun gând,
căci sunt foarte tânără pentru asta. Preotul a continuat: “Aş vrea să vii în
biserică , să-ţi citesc o rugăciune, vrei? Aşa mă bucur când văd persoane
tinere care vin să-l caute pe Dumnezeu!” Îmi amintesc că preotul m-a dus la
icoana Sfântului Nicolae, m-am aşezat în genunchi şi mi-a citit o rugăciune. Fix
la trei luni de zile, l-am cunoscut pe soţul meu..Astăzi căsătoria mea este una
fericită şi binecuvântată. Mai târziu, am vrut să mulţumesc părintelui de la
Darvari, dar nu l-am mai găsit... »
Programe speciale pentru copii şi tineri
Preoţii şi călugării de la schit au
iniţiat programe speciale pentru copiii credincioşilor, care sunt învăţaţi să se
roage, să se apropie mai mult de Dumnezeu, să cânte şi să picteze. Programele artistice
sunt puse în valoare de sărbători când, însoţiţi de părinţi, micuţii vizitează casele
de bătrâni şi orfelinatele din jur : “Pe lângă programele artistice, copiii
duc şi daruri, din daniile credincioşilor, desigur. În acest demers al nostru
este o pedagogie din care decurg lecţii de viaţă pentru toţi : cei
instituţionalizaţi află că nu sunt singuri, iar cei care îi vizitează descoperă
că sunt importanţi tocmai prin bucuria pe care o fac altora. În plus, copiii cu
părinţi îşi dau seama cât sunt de binecuvântaţi. De asemenea, bătrânii sunt
oameni uitaţi de familie sau care nu mai au pe nimeni.Aceşti copii le aduc o
rază de lumină în vieţile lor cenuşii şi, de cele mai multe ori, văd în ei
proprii nepoţi. Programele noastre mai cuprind şi ore de catehizare pentru tineri , în cadrul cărora sunt
explicate pe înţelesul tuturor actele de credinţă.Tot pentru tineri, s-a
înfiinţat un forum moderat de părinţii monahi, care îi pot ajuta să aibă o
legătură strânsă cu viaţa şi învăţătura creştină. »
Călugărul
Definiţia călugărului este aceea de « bătrân
frumos », iar această frumuseţe vine din înţelepciunea cunoaşterii Lui
Dumnezeu.Călugărul încearcă să facă ordine în viaţa personală ocupându-se de
lucrurile esenţiale, rugându-se pentru toţi oamenii zidiţi de Dumnezeu,
avându-i în vedere şi pe cei pentru care nu se roagă nimeni. Programul
schitului Darvari începe dimineaţa la ora opt şi se termină târziu, după miezul
nopţii. Slujbele se desfăşoară după tipicul mănăstiresc , la care se adaugă
rugăciunile speciale pentru închinătorii care vin aici.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu