copacii grei de toamnă au frunze arămii
prin ele vântul suflă când iute, când timid,
pe zi ce trece străzile-s mai cenușii
și norii tot mai negri amenință cu frig
tu zici să mergi cu mine în locuri păduroase,
pe unde frunza cade în straturi tot mai groase,
pădurea-i tot mai rară și-acum or să răsară
de după crengi uscate, sprintene căprioare...
să mergem dar, iubite, căci e toamna iubirii
pe care-o traversăm ținându-ne de mână,
să-ntindem așternutul luminii și-al culorii
să ne făgăduim că fi-vom împreună
pădurea parfumată-n miresmele din basme
ascultă pașii noștri ca pe o melodie,
îmbrățișați, părem copiii astei toamne
om, frunze colorate, lună printre copaci –
totul este magie!
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu