toamna frunzele zburlește într-un dans
amețitor,
gândul meu la tine zboară și-ți trimite pe un
nor
șoapte dulci, împodobite cu parfum de
primăveri,
ca să știi că astăzi te iubesc mai mult ca
ieri.
soarele-i plecat departe aiurea prin univers,
luna-n inima-i de gheață își urmează al ei
mers,
stelele lucesc pe boltă cu poetice sclipiri,
numa-n sufletele noastre cresc grădini de
trandafiri!
s-a innoptat de ceva vreme și pe lume burnițează,
străzile însingurate la îndrăgostiți visează,
și în respirarea rece, vrei să mergem împreună
pe sub felinare-aprinse să ne ținem iar de
mână?
ce ne pasă nouă, toamnă, dacă ești încețoșată,
dacă frunza ai zburat-o și ai dus-o-n patru
zări?
îl iubesc și mă iubește, asta e povestea toată
n-ar fi bine, toamnă dragă, s-aduci soare
uneori?
............................................................................................
...și-ți spuneam că toamna asta are
toane-adeseori
dar în ciuda ei și-a lumii, te iubesc mai mult
ca ieri,
și în viața asta dură ca o noapte nesfârșită
doar iubirea noastră crește – o lumină
infinită!
Georgeta Istrate
Felicitari 🤗
RăspundețiȘtergereSuperb!!! Felicitări!
RăspundețiȘtergereMinunat!
RăspundețiȘtergere