Numită astfel după staţiunea situată pe locul „Măgura Fetelor”de pe
teritoriul comunei Vădastra, judeţul Olt. A fost cercetată de Cezar Bolliac,
începând cu anul 1870. S-a născut prin contopirea grupului Dudeşti cu fondul
Vinča. Cultura a fost împărţită în două faze principale: Vădastra I şi Vădastra
II. Aşezările acestei culturi sunt înconjurate cu şanţuri de apărare, iar în
prima fază locuinţele erau de tip bordei, urmând ca, în faza de final, să
câştige teren locuinţele de suprafaţă.
În faza mai veche - Vădastra I -
când comunităţile acestei culturi au ocupat atât sud-estul Olteniei cât şi
vestul Munteniei aşezările sunt situate pe terase cu şanţ de apărare, iar
locuinţele erau de tip bordeiul săpat în pământ, având o formă ovală sau aproape
rectangulară. Ca şi instrumente de lucru sunt frecvente microlitele, iar
unealta caracteristică este toporul de mici dimensiuni, cu secţiune plan
convexă. Purtătorii acestei culturi foloseau bovinele pentru tracţiune. Plugul
primitiv avea brăzdar din corn de cerb sau din lemn. Inventarul litic din
această fază seamănă cu acela al culturilor Dudeşti sau Boian (faza
Bolintineanu), ambele având un rol important în procesul de geneză a culturii
Vădastra.
În faza Vădastra II, oamenii s-au retras în
sud-estul Olteniei, între Jiu şi Olt. Aici au rămas până la începuturile
culturii Sălcuţa (Vestul Olteniei). Comunităţile culturii Vădastra din faza
finală în contact cu acelea ale culturii Boian (din faza Giuleşti) face
posibilă construirea de locuinţe de tip tell şi locuinţe de suprafaţă, având
podea din lut. Faptul că au schimbat tipul de aşezare şi de locuinţe, dar şi
trecerea la o agricultură incipientă (prin folosirea plugului aratrum) cu
tracţiune animală, au accentuat viaţa sedentară.
Ceramica prezintă o bogăţie a formelor şi
decorului, iar arderea vaselor se făcea în gropi. Predomină ceramica de culoare
neagră-cenuşie, cu reflexe plumburii. Tehnicile folosite sunt incizia, excizia,
pliseurile. Încrustaţia este în formă spiralo-meandrică sau geometrică, iar
culorile specifice sunt roşu şi alb. Cultura Vădastra ne-a lăsat cele mai
desăvârşite exemplare de ceramică excizată şi încrustată masiv cu substanţă
albă, superioare acelora ale culturii Boian, de la care va fi împrumutat totuşi
unele procedee tehnice. Alături de ceramica pictată a culturii Cucuteni,
ceramica culturii Vădastra constituie fără îndoială cea mai înaltă expresie a
artei olăritului din tot neoliticul european, atingând culmi pe care numai
ceramica pictată eneolitică a Asiei Anterioare le mai atinsese şi chiar le
depăşise.(Dumitrescu, 1968, p. 20-21).
Şi plastica Vădastra este variată, ea continuă
tradiţia Vinča. Se remarcă în special un vas pe care este reprezentată o mască
umană, asemănătoare cu cele din spaţiul egeean. Viaţa spirituală a
comunităţilor culturii Vădastra se reflectă în ceramica frumos decorată cu
caneluri fine şi motive spiralo-meandrice, excizate şi încrustate cu alb şi,
uneori, cu reprezentări de figuri umane în relief, precum şi în plastica
antropomorfă din lut ars, căreia îi aparţin unele exemplare de o deosebită
valoare artistică, de origine sudică. La aceasta se adaugă, în faza a doua a
acestei culturi (Vădastra II) un frumos vas antropomorf, cu motive meandrice
excizate şi încrustate cu alb pe faţa anterioară, care prin formă şi decor este
un unicat.(Petrescu-Dîmboviţa, Daicoviciu, Teodor, Bârzu, Preda, 1995, p. 60).
Bibliografie
1 - Dumitrescu, Vladimir, Arta neolitică în România, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1968.
2 - Petrescu-Dîmboviţa,
M.; Daicoviciu, Hadrian; Teodor Dan Gheorghe; Bârzu, Ligia; Preda Florentina,
1995, Istoria României de la începuturi până în secolul al
VIII-lea, p. 32-72, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1995.
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu