A construi imaginea prin
lumină este mijlocul principal de expresie în arta lui Șirato. Și o folosește
din plin în peisaje, imagini cu flori, scenele de interior… Culorile se
fluidizează, contururile se șterg însă lumina care se revarsă dintr-un anumit
punct devine  suflul de viață ce animă și
emoționează scena. 
![]()  | 
| Drum cotit , MNAR | 
Viața tabloului
În lucrările sale, prin culoarea fluidă, obiectele își pierd materialitatea, ca și cum ar ieși unele din altele ca și cum culorile s-ar naște unele pe altele. În unele lucrări imaginea nu este clară, cu atât mai puțin limpede, însă este fermecătoare. Pe alocuri, autorul își ”amintește” conturul, creându-l prin culoare condensată . Lucrările lui nu pot fi puse într-un tipar. Par că îți scapă printre degete.
În alte lucrări, oamenii au contururi precise , linia delimitând volumele și formele. Viața tabloului însă, stă în lumina și culoarea pe care acestea o emană.
Dealul Alb 
 ”Vorbind
 despre peisaj, Șirato spunea că «Pentru artistul realist peisajul 
comportă aproape aceleași probleme ca și un portret. Nu numai omul își 
are structura și fizionomia sa, ci și natura. Ea trebuie redată cu 
aceeași strictețe și seriozitate cât îi reclamă artistului fizionomia 
umană»... În numeroasele peisaje, fie din împrejurimile Bucureștilor, 
fie de pe malul Mării Negre sau din alt colț de țară, artistul s-a 
străduit totdeauna să redea caracteristicile esențiale și permanente ale
 unei priveliști, coloritul specific, atmosfera locală” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).
 
 
![]()  | 
| Dealul Alb, MNAR | 
![]()  | |
| Dealul Alb, detaliu | 







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu