Cartea biruinţei
Ne îndreptăm spre niște pânze uriașe pe care,
bănuiesc, i-a fost greu să le manevreze. Lucrările îmi dau senzația de evantai. Probabil,
le-a aşezat aşa din lipsă de spaţiu. Exclam : Doamne, sunt gigantice! Pictorul
îmi explică : Ăsta e un fel de 3 metri
pe 33 de metri! Am aranjat-o ca pe o carte,
o carte a biruinței.
Când nu mai eşti important…
Ne plimbăm, în timp ce mirarea nu mi se
șterge de pe chip. Artistul mă ghidează :aici este o prezentare a corpului uman,
a eu-lui într-un fel. Acesta nu-i altceva decât corpul meu. Am făcut un fel de
contur pe el. Iar aici sunt martorii. Se spune așa : când va dispărea ultimul care să te mai
vorbească, abia atunci tu ieși din istorie … nu mai ești important! Și eu încep
aicea cu “SOS, m-am născut! !!
Martorii
Chiuie şi zice uau !!! Sunt ok, bine… La 18 ani, am dat
de dragoste și m-am prăbușit. Eu râd. El continuă : și încet, încet, încep să mă ridic. Și mă ridic, și mă ridic… Aici e o a doua poveste. Și iar am uitat, pic la un examen și nu știu
ce, și mă ridic din nou. Aici am
martorii până la un moment dat când ma întâlnesc cu…
Îl întrerup: povesteşte-mi despre acești
martori. Cine sunt ei? Ce fac?
-
Martorii sunt prieteni de-ai mei!!!El este mirat cum de nu
mi-am dat seama. Naiba știe ce e în capul unui artist? Ei nu au logica
oamenilor de rând. Ei împletesc propria viziune cu metafora, cu nu știu care
idei și poate să rezulte orice. Chiar și nişte martori! Pentru ei martori pot
fi şi florile, copacii, norii sau chiar visele.
Însă, de data asta, explicația este cât se poate de palpabilă, cât se poate de logică :
martorii sunt cunoștințe și prieteni!
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu