Cel
cu umbrelă…
Surâsul lui Dumnezeu
Mă simt ca o elevă întrebată de profesor,
căci el pare că așteaptă răspunsul. Mă gândesc la legământul din Vechiul Testament,
dar eyit să răspund. Văzându-mă în
dificultate, mă ajută : este surâsul lui Dumnezeu!!! În ultima parte a vieții
te întâlnești cu… Și tu când te-ai întâlnit cu această umbrelă… vorbesc de ultimul
moment, când… se spune că nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu, dar noi poate că îl
vedem în ultima clipă a vieții noastre. De aia l-am invocat aici . Se poate să
îl vedem, dar noi nu mai putem să spunem. Foarte interesant, mă gândesc : “se
poate să îl vedem, dar nu mai putem să spunem”. Senzațional!
Nevoia
unei imortalizări
Îl întrerup în ideea de a face o fotografie,
deoarece mi se pare că artistul stă atât de frumos printre coperțile cărții,
încât momentul trebuie imortalizat. Acum când transcriu interviul, îmi vine
să-mi dau palme că l-am întrerupt. L-am scos pur și simplu din starea aceea de grație
și l-am adus cu picioarele pe pământ, lucrul cel mai de nedorit, când ai în
față un om care are darul de a crea. Uneori am senzația că nu sunt prezentă
deplin. Abia când reascult și transcriu, îmi dau seama de profunzimea unor
cuvinte și trăiri care nu ar strica să le sondez ceva mai mult în momentele în
care se întâmplă.
Înţelesuri
neprogramate
O
lumină specială
Murivale Mureşan Vasile continuă să povestească despre ideea de a
așeza picturile ca pe o carte : “ partea
luminoasă a cărții am aranjat-o ca un fel de Cartea morților la egipteni . Deja intru
într-un discurs lumină – întuneric. O lumină specială în care doar galbenul stelelor mai pulsează pe albastrul unui cer întunecat…”
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu