Spune, cu siguranţă în
glas, că poate să îi facă pe oameni sănătoşi “tun”. Din punct de vedere
energetic, tratamentele sale aduc omul
la vârsta de şapte ani, iar din punct de vedere fizic organele
rămân la vârsta biologică însă devin
sănătoase.
Cooperare, cooperare, cooperare
Pe o muzică liniştitoare,
medicul Codruţ Ţuţu trece pe la fiecare pacient din salon şi, în anumite puncte
de pe suprafaţa corpului, face inserţie
de ace. Bolnavii par familiarizaţi cu metoda şi parcă de-abia aşteaptă să fie
înţepaţi.Ajuns în faţa unui domn mai în vârstă, îl întreabă zâmbind: “Vă mai
simţiţi obosit?... A…pepene roşu nu aveţi voie, deocamdată.Dacă vă e poftă rău,
vă dau voie să gustaţi doar o guriţă…aţi înţeles? Nu vreau să-mi intraţi în
nişte dereglări din care cu greu o să vă mai scot!” Discuţia mi se pare un fel
de grijă a mamei faţă de copilul ei. Zâmbesc.Medicul observă şi îmi
explică…“Pentru unele boli, tratamentul presupune o dietă obligatorie. Şi dacă pacientul nu ţine acel regim, îmi
compromite munca, iar rezultatele nu mai
sunt aceleaşi. Aici nu e ca la automat, bagi fisa şi gata! Ca pacient, trebuie să
cooperezi. Noi, românii, din păcate, nu prea avem o educaţie sanitară. Puţini
sunt pacienţii “cuminţi”. Oricum, bolnavii mei sunt monitorizaţi non-stop”.
Prietenii, primele experienţe de vindecare
Ce sentiment trebuie să
se nască în suflet atunci când vezi că lângă tine sunt oameni
care suferă şi tu îţi freci mâinile a disperare? Revoltă în faţa destinului?!
Şi dacă Dumnezeu ţi i-a scos în cale, poate că a făcut-o cu un rost... Aşa a
crezut şi doctorul Codruţ Ţuţu când o prietenă bolnavă de stomac, insuficienţă
renală şi nu ştiu ce probleme la ficat, se stingea lângă el pentru că era
alergică la orice medicament. Căuta o alternativă, o altă şansă.S-a gândit că
poate mai sunt oameni în situaţia
acestei fete şi primul impuls l-a împins către cărţile de fitoterapie.Studia cu
nesaţ tot ce-i pica în mână pentru a
descifra tainele acestei ştiinţe vechi de când lumea. Nu s-a oprit doar la
studiu. A trecut la acţiune. Bucuria cea mai mare o avea atunci când fata se
simţea din ce în ce mai bine şi durerile care o chinuiau dispăruseră. Mai mult,
după tratamentul pe care i-l aplicase, analizele arătau că este perfect
sănătoasă: “Primele mele experimente de vindecare au fost pe prieteni şi cunoscuţi.
Aveam un amic cu vitiligo; altul cu metastază ; o prietenă avea psoriazis...” Rezultatele
erau încurajatoare aşa că domnul doctor îşi nota toate reţetele care i se
păreau utile, studia principiile active ale fiecărei plante. Încet, încet,
munca de cercetare îl absorbise total şi atunci a realizat resursele
incredibile pe care natura le oferă omului.Totul era ca un puzzle.Trebuia doar
să ştie să aranjeze piesele.Şi nu, nu s-a aşezat comod într-un fotoliu. A
plecat în mediul rural, acolo unde-şi au “casa”plantele cele mai curate.Undeva
în zona de munte, unde florile respiră aerul curat al înălţimilor şi ascultă
şoapta divinului. A cules reţete şi informaţii de la bătrânii înţelepţi.Aşa a
aflat despre plante de care nici nu auzise şi de calităţile lor binefăcătoare:
“Am cunoscut la ţară o mămăiţă care mi-a
dat reţete de ceaiuri de demult, şi care s-au transmis din generaţie în
generaţie. Normal, le-am verificat, şi le-am reactualizat ştiinţific
adaptându-le bolilor care macină azi
fiinţa umană. În plus, medicina tradiţională balcanică, chineză, tibetană,
egipteană, indiană mi-au oferit ocazia de a dezvolta o metodă complexă de
tratament ce acţionează asupra întregului corp”. Doctorul spune că nu există
boli, ci bolnavi. “Tratamentul îl fac în
funcţie de persoană şi de felul în care răspunde aceasta la stimuli. Meseria mă
obligă să fac continuu cercetări pentru că, atunci când intervine o problemă ,trebuie
să ştiu să modific formula. Situaţia se adaptează la fiecare pacient în parte. De aceea medicamentele pentru bolnavii mei se pot
procura doar de la cabinet”.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu