Pe
malul lacului de acumulare al râului Argeş, în satul Drăgănescu din judeţul
Giurgiu, se află biserica “Sfântul Nicolae”, ridicată la 1870, a cărei pictură
a fost realizată integral de părintele Arsenie Boca. Pictura este unică prin
tehnică, culoare dar, mai ales, prin viziunea profetică a autorului.
O iubire pe care
nici nu o bănuieşti
Numele părintelui Arsenie Boca este sinonim
cu “cel mai mare duhovnic ortodox român al secolului XX”. Dovadă că este aşa, sunt mărturiile a zeci de mii de
oameni care-l însoţeau peste tot . Influenţa covârşitoare pe care o avea asupra mulţimii şi puterea
arzătoare din privire au stârnit gelozia dictaturii comuniste care se temea de
o revoltă împotriva regimului. Departe de el gândul acesta diabolic. Tot ceea
ce voia părintele duhovnic să spună oamenilor erau alternativele vieţii veşnice
şi urmările propriilor noastre alegeri. El voia să se asigure că oamenii vor
şti, în momentele de restrişte, să se refugieze în inimă, acolo unde se află biserica
ce nu poate fi confiscată sau dărâmată
de niciun regim politic de pe lumea asta. Şi când i s-a interzis să mai
predice, şi când a fost trimis în exil în această bisericuţă de ţară ca pictor,
părintele a găsit o cale originală pentru predicile sale fierbinţi: pereţii
bisericii din Drăgănescu ! Dacă ai timp să citeşti scrierile ce însoţesc
scenele biblice, vei simţi cum părintele Arsenie Boca strigă la tine să te
trezeşti din amnezia care te duce ireversibil spre prăpastie şi să o porneşti
pe drumul cel bun, către acel acasă unde eşti aşteptat cu o iubire pe care nici
nu o bănuieşti.
Inima omului, o carte deschisă
În
ziua în care am vizitat biserica, în cimitirul din curte, două femei făceau
curăţenie printre morminte. Una dintre ele, mama Ioana, mi-a spus că l-a
cunoscut pe părintele Arsenie Boca şi că picta noaptea când nimeni nu îl
deranja şi nici el nu deranja pe nimeni, iar dimineaţa: “ne minunam şi noi de
ceea ce găseam”. Mi-a spus că, deşi nu avea voie să oficieze slujbele, oamenii
veneau la el din toată ţara cu tot felul de
probleme. Într-o zi a fost martora unei scene incredibile: “Venise o doamnă de
la oraş şi adusese cu ea nişte prăjituri pe care voia să le dea de pomană. Părintele
a privit-o în ochi şi i-a spus că ar fi mai bine să-şi ia prăjiturile şi să le
ducă la copiii ei, pentru că ,atunci când le-a cumpărat, i-a părut rău de banii
pe care i-a plătit pentru ele. I-a mai spus că pomana se face din toată inima, nu cu
zgârcenie sau cu părere de rău, fiindcă nu este primită. Femeia s-a înroşit
toată, apoi şi-a plecat privirea înfricoşată de adevărurile pe care părintele i
le spusese de faţă cu toată lumea. Desigur, ea
nu ştia că părintele nostru este văzător cu duhul şi că inima omului
este ca o carte deschisă pentru el …”
Sfinţi, diavoli şi filozofi…
Predica
de pe pereţii bisericii este una severă şi aspră cu păcatele , aşa cum era şi
părintele când trăia. Nu, nu este o pictură statică, ci una dinamică. Ea reprezintă
drama omului pe pământ. Părintele paroh Petcu spune că “ la părintele Arsenie
Boca găseam toate soluţiile. Mi-a mărturisit că pictura aceasta o să-l
suplinească... Şi iată că astăzi părintele ne vorbeşte prin chiar opera sa ”.
M-am apropiat de peretele din stânga care înfăţişează biserica şi lumea.Totul este amestecat,
aşa ca în realitate:oameni înconjuraţi de îngeri şi sfinţi, arhangheli, demoni
ispititori. Ba chiar sunt surprinse discuţii între filozofi şi oameni de
ştiinţă care îl reneagă pe Dumnezeu. Ea arată lumea aşa cum este, ca un film al
cărui sfârşit avem totuşi puterea să-l schimbăm. Iată câteva din replicile
dialogului pe care părintele l-a zugrăvit ca o oglindă a existenţei pe pământ:
“să nu credeţi că veţi intra după moarte în împărăţia în care n-aţi trăit de pe
pământ! ; împărăţia Lui Dumnezeu se ia cu luptă! ; orice lucraţi, lucraţi din
toată inima, ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni!; învăţaţi că întru
necazuri, nu este nedreptate la Dumnezeu!; ce-aţi câştigat dobândind lumea
aceasta, dar v-aţi pierdut sufletul? Cu ştiinţă aţi dezlănţuit cataclismul ce
vine asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul lumii!; homo homini
lupus (omul este lup pentru oameni); un diavol zice: bine faceţi când credeţi! Însă
nu vă grăbiţi cu pocăinţa. Mai aveţi vreme…la bătrâneţe. Până atunci, trăiţi-vă
viaţa!...
Părintele Petcu descrie imaginea învierii Domnului astfel: “ Observaţi
cum capacul mormântului se dă la o parte şi dinăuntru iese un trup diafan, spiritualizat. Ce culori diferite şi strălucitoare sunt în jurul trupului înviat! Câtă
lumină în jur! Chipul Mântuitorului emană pace, linişte şi siguranţă…Câtă
bucurie! E bucuria de Paşte . Uitaţi-vă puţin la conturul crucii… Nu se poate
înviere fără cruce, dar nici cruce fără înviere. Deci, dacă vrei să înviezi,
trebuie să ai o cruce. În viaţa asta, crucile noastre sunt sub formă de necazuri,
boli, neplăceri, nemulţumiri. Cu ajutorul crucii înviem sufleteşte aici şi
înviem atunci, la a doua venire…”
Profeţiile, un izvor de informaţii
Biserica a fost pictată între anii 1967-1982…
În ce parte a încăperii te-ai afla, privirea Pantocratorului te urmăreşte de
sus, iar din bolta altarului, imaginea Maicii Domnului diafană şi magnifică , iradiază
lumină şi speranţă . Făptura ei spulberă parcă toate teoriile blasfemiatoare
despre ea, discutate în cadrul Sinodului de la Efes, pictat în apropiere. O
întreagă teologie se deschide în jur: heruvimi, serafimi, sfinţi reprezentaţi
fiecare după viaţa pe care a trăit-o. Taina
spovedaniei împarte oamenii în patru categorii: cei care nu s-au spovedit
niciodată; cei care s-au spovedit pe patul morţii; cei care s-au spovedit tot
timpul şi sufletele drepţilor. Părintele a scris că în balanţă “nu mai atârnă
acele păcate care sunt spovedite şi ispăşite prin canon şi necazuri”. Şi, dacă
cineva se mai îndoieşte de capacităţile profetice ale părintelui Arsenie Boca,
poate vedea aici turnurile gemene în
flăcări: “acolo”, spune părintele Petcu, “sunt nişte zgârie nori, explozii,
soarele este întunecat, acoperit de nori de praf şi fum.Scenele acestea parcă
le cunoaşteţi, nu-i aşa? Iată, se disting şi cei doi zgârie nori gemeni…Ştiu,
din experienţă personală, că părintele avea har. Pictura lui este un izvor
nesecat de informaţii care vor ieşi la lumină şi de acum încolo…”
O altă viziune profetică este reprezentată în
altar prin viaţa şi patimile sfântului Ştefan
cel Nou, care a plătit cu viaţa pentru îndrăzneala de a fi transformat temniţa
în mănăstire. În dreptul picturii este menţionată ziua morţii sfântului.
Aceasta coincide cu ziua plecării în veşnicie a părintelui Arsenie Boca: 28 noiembrie. Se
crede că această coincidenţă nu este una întâmplătoare, mai ales că vieţile
celor doi seamănă izbitor…
Cu siguranţă, când vei intra în biserica de
la Drăgănescu, vei simţi că ai pătruns într-un spaţiu unic, un spaţiu în care,
dacă urmezi indicatoarele lăsate de părinte şi îţi vei însuşi morala, vei găsi
drumul spre Rai.Vei avea senzaţia că ai stat la un pahar de vorbă cu părintele
Arsenie Boca. După această vizită nu o să mai fii acelaşi. Pentru că energia
acestui spaţiu îţi intră în suflet şi începe să facă lumină în toată fiinţa ta…
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu