Timpul nu există!
Auzisem că printre cele mai vizitate biserici din
Bucureşti ar fi biserica Sfântul Mina. Că sfântul o ocroteşte şi că o parte din moaştele sale
se află aici, de unde, în taină, îi ajută pe cei care vin la el ca la o ultimă
soluţie.Se spune că niciodată Sfântul nu ar fi dezamăgit pe cineva. Ca un ostaş
al Domnului, nu suportă nedreptatea , şi dacă o inimă curată apelează la el ,
cu siguranţă va primi răspuns. Atunci intervine şi repară răul care s-a comis,
făcând dreptate celui care îi cere ajutorul şi mustrând pe făptuitor. Mărturie
la binefacerile sale stau sutele de inele,verighete,coliere, brăţări înşirate
pe lanţuri de aur, sub sticla icoanei Sfântului Mina.Toate acestea sunt daruri
de mulţumire şi recunoştinţă de la oamenii pe care sfântul i-a ajutat.Timpul pentru Sfântul
Mina nu există. Numai o veşnicie pusă în slujba binelui.El a trăit în secolul
al lll-lea şi viaţa lui pământească a
fost foarte scurtă însă deosebit de pilduitoare.
Vremuri în fierbere
Sfântul Mina este de origine egipteană, născut
în ţinutul Cotuanului, aproape de Alexandria.
Şi fiindcă provine dintr-o familie săracă , a-şi câştiga existenţa devine obligatoriu. Se înrolează în
armata imperială devenind astfel legionar sub conducerea tribunului roman Fermilian .
Vorbim
despre perioada domniei împăraţilor Maximilian şi Diocleţian ,când religiile păgâne
propovăduiesc închinarea la idoli şi nu permit vreo abatere de la aceste reguli. Există însă nişte oameni care îndrăznesc să sfideze tradiţiile idoleşti
. Ei se numesc creştini şi se închină acelui Dumnezeu care învaţă iubirea de
aproape şi oferă în dar mântuirea.Tocmai de acest lucru are nevoie
poporul. Istoria se repetă , ca atunci când a fost răstignit Iisus. Aceşti creştini,
inofensivi pentru omul de rând, sunt consideraţi periculoşi pentru elita păgână a vremii ,care nu vrea să
piardă susţinerea poporului. Asta ar însemna demascarea lor şi a idolilor fără
viaţă cărora li se închină. Vremurile
sunt în fierbere .Cine îndrăzneşte să-şi mărturisească apartenenţa creştină,
plăteşte cu viaţa.Torturile şi execuţiile care au loc zilnic în văzul tuturor au menirea să-i înspăimânte ca să nu mai îndraznească a-şi schimba credinţa.
În acest infern în care măcelul devine normal ca şi aerul pe care-l respiri , în care viaţa
unui om nu valorează nici cât o ceapă degerată, sufletul tânărului ostaş Mina
simte dezgust şi deşertăciune.Un gol care strigă dinlăuntrul lui şi se
întâlneşte cu vorbele unor preoţi care , culmea, în acest infern vorbesc despre
existenţa raiului şi a unui mântuitor “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi
smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”Matei, cap11,
vers28-29). Dintr-o dată simte adevărul şi forţa acelor cuvinte. Este tocmai ce
i s-ar potrivi…
Hotărârea
Nu mai
vrea să fie actor pe o scenă dramatică ,
nu mai vrea să fie răspunzător de vieţile atâtor oameni nevinovaţi! Ar vrea puţină pace şi iubire, ar vrea
iertare , şi înloc de spectacole de groază reale, puţină siguranţă şi bunavoinţă.Aşa
că se hotărăşte: cere botezul ,după care
merge la Fermilian (tribunul roman în slujba căruia se află şi care are drept de viaţă şi de moarte asupra
supuşilor săi), căruia îi mărturiseşte
că nu mai poate face parte din armata imperială pentru că este creştin. Unii ar
spune că este o dovadă de inconştienţă să mergi chiar la cel care conduce
execuţiile şi să-i spui că eşti creştin,
mai ales că acesta este motivul pentru care oamenii sunt torturaţi şi ucişi.
Dar nu, Fermilian este un om corect.Tocmai curajul nemăsurat al tânărului Mina
îl determină să-l elibereze din funcţie şi îl sfătuieşte să părăsească Alexandria şi ţinutul
Cotuanului ca să nu ajungă pe lista neagră a execuţiilor. Şi Mina pleacă în deşert…
Ce
cauţi între cer şi pământ?
Înainte să
plece în pustiul Sinaiului, Sfântul
primeşte de la un preot creştin un manuscris ce cuprinde fragmente din
evanghelii. Drumul iniţierii în
aprofundarea învăţăturilor
creştine se deschide ca o fereastră luminoasă .Credinţa lui creşte asemeni unui
arbore uriaş ce atinge cerul. Atât de mult încât minunile devin ceva normal Atâta dor are după Dumnezeu, încât simte o bucurie imensă
să le spună şi celorlalţi despre marea
şansă , marea salvare pe care Iisus o oferă omenirii. Vorbeşte cu oamenii despre
Dumnezeu ,dar şi cu păsările pentru că
ajunge să înţeleagă limbajul acestora. Mai mult, mângâie şerpii veninoşi fără
teamă de moarte şi îmblânzeşte animalele sălbatice numai cu privirea. Floarea
revine la viaţă la atingerea lui pentru că el deja are credinţa şi curăţia unui copil . Este o
fericire pe care nu o cunosc toţi oamenii şi despre care ceilalţi cred că este
nebunie. Petrece câţiva ani în pustiu. Dar, într-o zi, o întâlnire îi schimbă
viaţa. Sfântul Macarie Egipteanul care
trăieşte într-o peşteră a Sinaiului!
Acesta îi recunoaşte lumina interioară
dar şi destinul ce îl aşteaptă .”Ce cauţi între cer şi pământ, Mina, de unul
singur? Locul tău este în mijlocul mulţimii , ca să ia aminte toţi la vorbă şi
fapta ta .Ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de
luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”
Un
zâmbet enervant
Se pare că trebuie să se întoarcă pe scena
vieţii, dar nu în culise cum o făcuse în anii petrecuţi în pustie, ci ca erou principal
al unei drame care fără el nu poate avea
loc. Se întoarce exact în ziua când păgânii oferă o mare serbare în cinstea dumnezeilor de aur şi de
lemn pe care-i venerează. Caută un loc mai înalt de unde poate fi văzut şi
rosteşte cu glas tare :”venit-am către cei ce nu mă caută pe mine,
arătându-m-am celor ce nu întrebau de mine”.
Surpriza
este imensă. Toată lumea este uluită de curajul său, iar Piros, mai marele ţinutului,
vrea să ştie cine este. Răspunsul răsună clar şi concis în urechile
auditoriului:”Eu sunt robul lui Iisus Hristos, care împărăţeşte în cer şi pe
pământ!” Şi nu se opreşte aici.El
continuă să-şi mărturisească credinţa
dar nu uită să critice închinarea la
idoli, masacrele şi torturile la care sunt supuşi creştinii. Să fii singur împotriva
tuturor nu este un lucru simplu. Curajul este supraomenesc şi intervenţia sa
este culmea îndrăznelii.Pentru că Piros ,enervat de această îndrazneală incredibilă ,ordonă să
fie biciuit pâna-şi va lepăda credinţa. Mina suportă cu zâmbetul pe buze iar
Piros spumegă de furie. “Să fie spânzurat pe cruce si torturat”, ordonă el.
Lumea priveşte ca la spectacol.Toţi se întreabă :până când va suporta îndrăzneţul şi cum se va termina totul? Piros urlă de mânie pentru că zâmbetul sfântului îl aduce în pragul nebuniei.”Să-i
fie frecate rănile sângerânde cu câlţi înmuiaţi în oţet!”
Dar nu, Sfântul Mina merge până la capăt.
Este târât de o cămilă, lovit de bice cu
vârfuri de plumb şi chiar dacă fărâme de
carne sunt smulse din trupul său ,
împrăştiindu-se pe pământ, el zâmbeşte şi găseşte puterea să strige” Dacă aţi
fi cunoscut voi pe adevăratul împărat, nu aţi fi hulit pe Cel mărturisit de
mine.” Exasperat de rezistenţa sfântului, Piros porunceşte să-i fie tăiate
mâinile şi picioarele. Soldaţii aprind un rug în care aruncă trupul sfântului
încă viu , împreună cu mâinile şi picioarele tăiate. Credincioşii strâng ,la final, ce mai rămâne din trupul ars
şi părţile recuperate le depun, peste un timp, la biserica ce avea să se
construiască în cinstea lui.
Recolta
Fusese o
zi cumplită, o zi de neuitat , o zi în care, aparent , răul se declarase
învingător.Soarele apusese îngrozit de
atrocităţile pe care le văzuse. Şi, la
adăpostul nopţii, creştinii îndureraţi
din acea aşezare culeg părticelele din trupul chinuit al sfântului.
A
doua zi totul se schimbă.Garda Pretoriană se răscoală împotriva împăraţilor
Diocleţian şi Maxililian ucigându-i. După moartea Sfântului Mina, aproape tot
ţinutul Cotuanului şi cetatea Alexandriei s-au creştinat căci masacrul suferit
eroic de acel tânăr a aprins în sufletele lor dorinţa de a crede într-un
Dumnezeu viu şi adevărat. Ceea ce părea
o înfrângere , era de fapt o victorie.Pentru că moartea sa adusese o recoltă bogată: mii de
oameni care au venit la Hristos.De altfel, pe icoana sfântului aflată în
Marea Catedrală Ortodoxă din Alexandria,
sunt scrise cuvintele” Viaţa mea te ucide pe tine, căci moartea ta mă înviază
pe mine”.Printre minunile săvârşite de sfântul Mina se află; învierea unui creştin
ucis pentru bani, vindecarea unui şchiop ,a unei femei mute şi lista poate
continua pentru că nimeni nu-l poate împiedica pe acest sfânt să răspundă unei
rugăminţi din inimă. El a fost, este şi va fi un ostaş.Dar unul în armata lui
Dumnezeu!
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu