L-am iubit şi
n-am ştiut cât de mult!
Doamne, ocoteşte-i pe români!
Chiar
dacă s-au spus lucruri urâte despre români, sufletul meu a ştiut că românii
adevăraţi există! Am pus numele blogului „România-i ţara mea”, să nu fie
niciun dubiu că vreodată mi-ar fi ruşine cu ea. Dacă ar fi să mă mai nasc o
dată şi aş fi întrebată unde, aş spune fără ezitare România! Românii adevăraţi sunt oglinda în care mă văd şi mă recunosc.
Lor nu le place să iasă în evidenţă
gratuit ,doar ca să facă teatru. Nu!!! Ei stau în umbră şi iubesc , indiferent de ce
natură este această iubire. Dar zilele
trecute şi mai ales astăzi, au lăsat să curgă iubirea ca un fluviu care face să înflorească
viaţa pe unde trece. Românii au venit să-şi plângă regele căruia nu au putut
sau nu au avut curajul să-i spună cât îl iubesc atunci când trăia. Când am
intrat dimineaţă în Sala Tronului, am simţit o energie extraordinară, lăsată de
zecile de mii de oameni care au venit să-i aducă un ultim omagiu. Acea energie
a făcut să mi se înfioare fiinţa. Lacrimile s-au revărsat pe obraz ca o
manifestare a unui regret care nu se va
vindeca niciodată. Afară, milioane de
flori şi candele înconjurau gardul palatului, versuri şi declaraţii de iubire
emoţionante scrise de mână erau prinse printre flori şi lumânări. Nu am văzut
niciodată atâtea flori şi lumini!!! O revoltă se ridica în mine şi , sunt
convinsă, în inimile tuturor care ieşiseră să-şi ia rămas bun de la acela care
i-a iubit necondiţionat. Cine ne-a furat
regele? Cine a stins lumina din sufletele noastre atâta timp? De ce?????
„Majestate, nu tu ai murit, ci noi!!!”
Pe un bilet aşezat cu grijă printre florile ce
împodobeau gardul, stătea scris: „Majestate, nu tu ai murit, ci noi!!!” Astăzi
poate nu am realizat în totalitate ce ni se întâmplă, am ieşit în stradă mânaţi
de o forţă, de o iubire incredibilă. Când mulţimea striga „Regele Mihai!”, „Monarhia
salvează România”, în vocile unite ale
românilor se simţea o disperare, ca un
strigăt dureros după ajutor. Am avut chiar senzaţia că va începe o nouă
revoluţie, de data aceasta una nesângeroasă. O revoluţie care să facă în aşa
fel încât vieţile copiilor noştri să nu mai fie sacrificate pe altarul
minciunii, al corupţiei şi al umilinţei. Cel puţin astăzi am aflat că România a fost cândva respectată,
că regii ei i-au pus amprenta demnităţii
pe frunte. Mulţumim, Majestate! Iartă-ne că nu ţi-am mărturisit iubirea atunci
când aveai mai mare nevoie de ea!
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu