Unică în Europa
Ceramica din cultura Cucuteni este cu atât mai
valoroasă cu cât în Europa nu s-a mai găsit ceva asemănător. Fineţea executării
şi variaţiile de forme fac mai grea alegerea unei similitudini între obiecte,
însă o asemănare s-a constatat doar între ceramica Culturii Cucuteni si o
ceramică chinezească aparţinând unei culturi tot neolitice. Numai că diferenţa
de timp între cele două culturi este destul de mare, ceramica de Cucuteni
apărând mai devreme cu aproximativ o mie de ani decât cea chinezească. În ceea ce
priveşte mărimea şi întrebuinţarea vaselor s-a constatat o diversitate: pahare,
oale de mărimi diferite, amfore foarte mari, etc.
S-a
afirmat în nenumărate rânduri[1]
că, prin bogăţia de motive, prin genialitatea creaţiei, prin tehnica specială
de ornamentare a ceramicii ori modelarea figurinelor din lut şi mulţimea de
simboluri pe care le-a lăsat posterităţii, civilizaţia cucuteniană poate
rivaliza cu civilizaţiile mari din Orientul Apropiat. Formele obiectelor din
lut pot fi considerate mijloace de exprimare, alături de decorul care le
înnobilează Pentru creatorul de frumos,
făurirea acestor obiecte poate însemna căutarea sunetului interior, iar
totalitatea lor pot însuma un tezaur însemnat cu propria pecete - în cazul unui
meşter cucutenian pecetea ar fi sufletul şi căldura mâinilor care au fost
frământate odată cu aluatul. Multifuncţională, ceramica Cucuteni avea cele mai
diverse forme, adaptate ocupaţiilor din viaţa de zi cu zi. Deosebit de
elegante, vasele sunt unicat în Europa. Ei au lăsat cele mai mari vase de lut
ale Neoliticului predinastic, adevărate poeme geometrice pictate în culori,
care au rezistat timpului. Acest lucru arată că meşterii şi artiştii foloseau o
tehnologie superioară în construirea acelor vase mari, o tehnică specială a
folosirii materialelor şi a vopselelor.
Ceramica, indiciu despre statutul
social
Vasele ceramice au diverse forme, mai ales
rotunjite, sunt bogat şi variat pictate, motivele principale fiind spirala,
meandrul, triunghiul. Cel mai important lucru a fost acela că studiul ceramicii
a putut da informaţii despre viaţa cotidiană a civilizaţiei cucuteninene:
alimentaţie, viaţa religioasă[2],
etc. În plus, tot ceramica a fost un punct de plecare pentru departajarea
indivizilor ca şi statut social, căci gustul artistic (sau lipsa lui) poate
indica deosebiri în privinţa prosperităţii unei comunităţi. Din punct de vedere
practic, ceramica a schimbat chiar şi alimentaţia, deoarece vasele au permis
prelucrarea alimentelor necomestibile în stare naturală. Pe de altă parte,
aceste vase ceramice au permis păstrarea şi conservarea alimentelor mai multă
vreme, depozitarea cerealelor, a lichidelor şi a altor produse. În ceea ce
priveşte transportul, în condiţiile de atunci, mai ales la vasele mari, este
greu de imaginat. Dar asemănarea dintre vase pe o arie de sute de kilometri
pătraţi a fost o provocare pentru specialiştii care au căutat explicaţii.
Meşterii învăţători
Se pare că extinderea ceramicii cucuteniene
s-a făcut cu ajutorul unor meşteri-învăţători, care probabil mergeau din loc în
loc. Sigur că de preferat erau locurile cu lut bun de prelucrat şi, de ce nu,
cu oameni dornici să înveţe. Având în vedere că transportarea unui mare număr
de vase (uneori de dimensiuni apreciabile şi foarte grele) la distanţe mari era
o operaţie aproape imposibilă în condiţiile epocii respective, când în Europa
nu se cunoşteau încă vehicule cu roţi (care se vor folosi abia peste aproape
două milenii, în epoca bronzului), nu ne putem gândi nici la un număr redus de
centre de producţie, de la care diferitele comunităţi situate pe o anumită rază
şi-ar fi putut procura, prin trocul obişnuit, olăria de care aveau nevoie. De
aceea, singura explicaţie valabilă care ne rămâne şi care pare să corespundă
cel mai bine existenţei acestui număr uriaş de vase lucrate nu numai în tehnică
şi în forme identice, dar decorate în acelaşi fel (uneori, practic, aproape
identic), este aceea a existenţei unor meşteri itineranţi ce vor fi străbătut
distanţe destul de mari, oprindu-se din loc în loc, în diferitele aşezări în
apropierea cărora se aflau şi depozitele de argilă necesare, şi trecând în
primul rând la construirea cuptoarelor şi apoi la realizarea olăriei necesare
acelor comunităţi. Numai aşa credem că poate fi explicată unitatea perfectă a
ceramicii culturii Cucuteni pe un teritoriu atât de vast, care însumează sute
de mii de kilometri pătraţi.(Dumitrescu, 1979, p. 14.
Arderea lutului în cuptoare performante
Experienţa i-a ajutat pe cucutenieni să îşi
perfecţioneze mereu tehnicile, prin acumularea a numeroase cunoştinţe
tehnologice, mai ales în ceea ce priveşte arderea. Pentru o ardere de cea mai
înaltă calitate, cucutenienii aveau nevoie şi de cuptoare performante, care,
mai târziu au fost folosite şi în prelucrarea metalelor. Din punct de vedere
tehnic, ceramica pictată se menţine la acelaşi nivel ridicat atât în ceea ce
priveşte prepararea lutului cât şi în privinţa arderii perfecte în cuptor.
Amintim apoi că în timp ce suporturile şi vasele cu picior suport înalt devin
forme cu totul secundare, aproape pe cale de dispariţie, alte forme îşi
continuă existenţa schimbându-şi treptat linia siluetei; totodată, un rol
important îl joacă un fel de cratere castroane larg deschise, precum şi
capacele denumite prin analogie „coifuri suedeze”. Alături de acestea, vasul
„binoclu” decorat de predilecţie în faza veche(A) cu ornamente incizate,dar întâlnit de fapt numai în unele din aşezările
acelei faze, devine o formă mult mai frecventă.(Dumitrescu, 1968, p. 44).
Bibliografie
· . Dumitrescu,
Vladimir, Arta culturii Cucuteni,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu