«Umpleţi-vă de fiorul rugăciunii! »
Probabil
că , în regimul de tristă amintire, unora dintre cei veniţi să-l vadă le-a
schimbat viaţa, arătându-le că mai presus de concepţia strict raţională şi
materialistă există şi o altă lume.Una care te aduce la viaţă, care îţi zguduie
sufletul şi te ajută sa zbori, care te înalţă
către iubirea nemărginită şi veşnică a lui Dumnezeu.Sigur că predicile
pe care le ţinea elevilor săi veniţi în număr din ce în ce mai mare au fost
şocante pentru securiştii care-l supravegheau.Lumina pe care o aprindea în
inimile tinere pentru care începuse să licarească speranţa era o insultă şi o
lezare la adresa instituţiilor comuniste care au sărit ca arse văzând
îndrăzneala părintelui. « În fapt, nu spuneam lucruri
extraordinare ;spuneam atâta că fiecare om este imaginea lui Dumnezeu, că
aceasta imagine ne îndreptăţeşte la cunoaştere.Cunoscând
spiritul şi materia, ce este bine şi ce este rău, putem decide în libertate. Îţi
dai seama că nu mai eşti un şurub într-un sistem social ci eşti un om, o
persoană.Făcând această decizie tu devii un om liber iar libertatea îţi dă
responsabilitate. Iar responsabilitatea pentru decizie îţi dă demnitatea christică » Şi când
i-au închis uşa bisericii, a predicat în curte, de pe trepte.Războiul între el
şi comunişti lua amploare. Poarta seminarului a fost încuiată şi elevii
obligaţi să stea în dormitoare. Dar nimic nu-i oprea să asculte predicile
dătătoare de speranţă. Au sărit pe ferestre iar cei din afară s-au căţărat pe
ziduri…Când l-au arestat şi condamnat, tinerii i-au fost alături, ba chiar erau
dispuşi să fie arestaţi şi condamnaţi odată cu el.Părintele Calciu era închis,
dar cei care-l iubeau au răspândit predicile sale în străinătate. Acestea au fost traduse în diverse limbi. Străinii
l-au iubit, s-au rugat pentru el, au formulat scrisori de protest către conducătorul
comunist,au facut greve. Ceauşescu era furios pentru că imaginea pe care se
chinuia să o arate în afară era acum şifonată, autoritatea subminată,
liniştea învăluită în mantaua incertitudinii. Îi era teamă de influenţa pe care o avea părintele asupra tinerilor. Îi era teamă că or să se
întoarcă împotriva regimului.Toate încercările sale de a crea o imagine falsă,
de a-l scoate trădător şi de a-l izola au eşuat. În urma presiunii din afară,
i-a schimbat pedeapsa cu moartea în ani de închisoare.
Era un om care, la patruzeci de ani , pe o scândură smolită ce-i ţinea loc
de pat în închisoare, refăcuse geometria
plană cu infinitele sale posibilităţi spirituale.O geometrie pe care nu o putea
înţelege oricine şi care deschidea drumuri luminoase pentru adevăraţii căutători.
Îl vedeam pe acela care a aşezat iubirea lui Dumnezeu peste suferinţe tăcute şi
a înviat rugăciunea vindecătoare « să nu faceţi o rugăciune de rutină !Puneţi
în mişcare sufletul,mişcaţi inima, umpleţi-vă de fiorul rugăciunii. »
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu