Povestea de astăzi este una concretă, se
întinde pe o perioadă de 20 de ani şi urmăreşte principalele etape de creştere
şi dezvoltare într-un caz special. Personajele care-i dau viaţă sunt Elena
Tănase şi fiul ei, Teodor, născut cu maladia Longdon Down (Trisomia 21), formă
mozaicism.
Răbdare și dragoste pentru o provocare majoră
După ce trece peste şocul naşterii unui copil cu probleme de sănătate, Elena
se înarmează cu răbdare şi dragoste şi se hotărăşte să facă totul pentru
copilul ei.Citeşte toate cărţile genului devenind cu timpul “specialistă” în
domeniu. Află astfel că “vinovat de acest sindrom este apariţia unui cromozom
în plus la perechea de 21 şi că se mai numeşte “ Trisomia 21” adică 3 cromozomi
înloc de 2. Prin urmare, acel cromozom în plus dă viaţa bebeluşului peste cap
încă de la naştere. Caracteristicile sunt evidente: faţa are trăsături
mongoloide, urechile sunt mici şi joase, abdomenul mare, gâtul scurt, mâinile
şi picioarele de asemenea scurte, muşchii sunt moi ca de cârpă, limba mare . Se nasc de
obicei înainte de termen şi creşterea este mai lentă. Sunt leneşi în mişcări,
plâng puţin însă dorm mult…
Primul an de
viaţă
Teodor se naşte prematur ( la 8 luni) având o greutate de
2300 grame şi o lungime de 47 cm. Este
ţinut o zi la incubator,însă destul de
vioi şi foarte mâncăcios. Una din probleme este hipotonia musculară care
trebuie învinsă prin vitamine, calciu gluconic, un sirop special, dar şi gimnastică
medicală. Ajutat de mamă, la o lună şi jumătate Teodor deja îşi răsuceşte capul
spre stânga şi spre dreapta, ridicându-l cu uşurinţă la 45 de grade, atunci
când este aşezat pe burtă, iar pe la două luni şi jumătate începe să gângurească
şi să scoată primele silabe. La 3 luni copilul se răsuceşte singur pe o parte şi pe
alta, mănâncă supă de zarzavat, portocale, morcovi, pepene galben, bea suc de
mere şi, desigur, lapte de mamă. La 5 luni copilul cântăreşte 7600 grame şi
deja este familiarizat cu carnea de pui, brânză cu calciu lactic şi mere rase.La
6 luni are 8000 de grame, întoarce capul după zgomote, muzică şi, ajutat puțin,
stă pe propriile picioare. Îşi recunoaşte numele când este strigat, plânge când
este certat sau râde în hohote când este gâdilat.Teodor progresează gradat şi
reacţionează bine la stimulii exteriori.
La 9 luni deja zice mamă, chiuie şi face paşi ţinut de mânuţe, iar la un an dă
senzaţia că încearcă să lupte alături de
familie. Micuţul pare un copil normal...
Georgeta Istrate
- va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu