Când brațele după mijloc mi-ai prins
Eu inima bătându-ți simțeam atât de tare,
Și dorul se topea tăcut și necuprins
Emoția creștea din ce în ce mai mare.
Ce bine e cu tine! ți-am spus atunci în șoaptă,
Ca nu cumva vreun nor s-audă a mele gânduri,
Te-am sărutat pe suflet, cum n-au mai fost săruturi,
Topindu-mă în tine, parcă n-am fost vreodată!
Nu mă pricep la vorbe, mi-ai spus a câta oară!
Dar vreau să știi, iubita mea frumoasă,
Că te ador nespus, și n-o spun într-o doară,
Iar inima-mi te-a pus regină-n a ei casă.
Și cât ai fost departe, am plâns tăcut în mine
Iar de voiam să strig, eu te strigam pe tine,
O rană-n piept creștea în roșu nefiresc,
Dar nicio clipă nu am încetat să te iubesc!
Georgeta,
2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu